Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Criză economică, imigraţie, disensiuni: Europa în pragul unei crize de nervi

migrants.jpeg

Europa se pregateste sa devina mai ferma cu imigrantii ilegali
Sursa imaginii: 
credit foto: france24

In Germania, o formaţiune de extremă dreapta ar putea deveni în 2017 a treia sau chiar a doua forţă politică a ţării. Iată una din principalele concluzii care se desprind după alegerile de duminică din trei regiuni germane (länder). Unda de şoc a acestui scrutin, care marchează ascensiunea partidului "Alternativa pentru Germania", este puternică în toată Europa şi îi face pe unii comentatori să se întrebe dacă nu asistăm, pe bătrînul continent, şi la un fel de isterie islamofobă.

Un scrutin regional în Germania cu rol de test naţional

Succesul acestui partid, a cărui specificitate este şi aceea de a nu avea un program politic clar, rămîne incontestabil. Cu atît mai mult cu cît participarea la scrutinul de duminică în cele trei regiuni a fost cu zece la sută mai mare decît la precedentul. După cum arată un comentator în cotidianul Le Monde, abstenţioniştii de ieri au devenit simpatizanţii de azi ai extremei drepte germane (deşi acest terme, "extrema dreapta", trebuie nuanţat cu dimensiunea populistă şi naţionalistă). Ce s-a întîmplat între timp ştie toată lumea: Germania nu a cunoscut criza economică dar acum, odată cu fluxul de refugiaţi fără precedent de anul trecut, se confruntă cu o criză identitară şi de conştiinţă, cu teama de islam şi cu teama de viitor.

13 milioane de germani au fost invitaţi la urne în contextul acestui scrutin, de unde şi această concluzie: el a avut valoarea unui test la nivel naţional.

Să nu dramatizăm însă, pare să spună un editorialist tot în Le Monde. Votul de duminică este mai degrabă un avertisment decît o totală dezaprobare a politicii migratorii promovată de Angela Merkel. Intr-un fel, acest scrutin a avut valoarea unui referendum, iar alegătorii transmit acest mesaj Berlinului: este momentul ca politica faţă de imigranţi să fie modificată. Sigur, există şi un alt mesaj, transmis direct partidului reprezentat de Angela Merkel, Uniunea creştinilor democraţi, a cărui credibilitate scade vertiginos.

De fapt, poate nu atît "Mutti" (cum i se mai spune doamnei Angela Merkel) este vizată de rezultatul scrutinului, cît formaţiunea ei. De altfel doamna Merkel a şi declarat într-o conferinţă de presă că nu-şi va modifica politica migratorie. "Sunt convinsă că trebuie un răspuns european la această problemă şi că această soluţie va cere timp", a prcizat doamna Merkel.

Europa în curs de scindare la nivelul modelului de societate promovat

Dar aici se pune întrebarea dacă Uniunea Europeană mai există în configuraţia ei de dinaintea crizei economice şi mai ales de dinaintea crizei migranţilor. Pentru că în prezent putem vorbi mai degrabă de două Europe, care nu au aceeaşi viziune în privinţa proiectului de societate propus de Bruxelles, cel al societăţii deschise şi multiculturale.

Într-adevăr, europenii nu mai au aceeaşi viziune despre viitor şi despre societatea pe care vor să o construiască. Numeroşi comentatori pun în evidenţă acest lucru, cum ar fi Isabelle Lasserre în cotidianul Le Figaro unde publică un interviu cu titlul următor: "Se îndepărtează Europa de răsărit de modelul occidental?" Titlul este formulat cu semnul întrebării la sfîrşit, dar răspunsul comentatoarei nu conţine nici o formă de suspans. Citez din articol: "Departe de a se adapta cu docilitate la matricea propusă de Uniunea Europeană, ţările Europei centrale şi orientale impun, în special în contextul crizei migratorii, propria lor viziune de funcţionare a democraţiei".

Personal aş observa însă că partidele populiste, eurosceptice şi naţionaliste sunt în plină desfăşurare de forţe nu numai în Europa centrală şi în fostele ţări comuniste din estul Europei, ci şi în Europa occidentală, dovadă rezultatul alegerilor din Germania. Există în acest moment un fel de tendinţă în presa occidentală de a acuza cu uşurinţă ţările din est pentru aşa-zisul lor caracter "ingrat". Gen, "le-am primit în Uniunea Europeană iar ele uite ce fac!". Este mult mai uşor în orice caz să adopţi gîndirea politică corectă şi să acuzi ţările din est de obesie identitară, decît să le studiezi istoria, mentalităţile, tradiţiile şi să încerci să înţelegi de unde vin anumite atitudini de prudenţă sau de refuz a modelului multicultural.

Thomas Piketty "isterie islamofobă în Europa"

Celebrul economist Thomas Piketty publică şi el în Le Monde un articol cu un semn de întrebare la sfîrşit: "Devine Europa islamofobă?"

Analiza sa este lucidă şi nuanţată, el spune de fapt că în Europa asistăm la un fel de "isterie" care îşi are cauzele atît în criza economică cît şi în criza migratorie. El enumeră o serie de sondaje de unde rezultă clar că tinerii care au origini musulmane, pe piaţa muncii din Franţa precum şi din alte ţări occidentale, sunt confruntaţi cu o evidentă atitudine discriminatorie. Un patron preferă să angajeze, la competenţe egale, pe cineva care are ca prenume Michel decît Mohhamed. Thomas Piketty se întreabă chiar dacă Europa nu ar trebui să adopte principiul discriminării pozitive, după modelul adoptat de unele universităţi americane cu tinerii studenţi de culoare.

Ar merita însă, cum o face filozoful Michel Onfray, să reamintim că acest termen, islamofobie, nu înseamnă nici "ură" şi nici "dispreţ" faţă de islam, ci pur şi simplu "teamă". O teamă resimţită acum, de milioane de europeni, mai mult decît în trecut. Ar fi efectiv un semn de stupiditate să spunem că aceşti europeni nu se ridică la înălţimea "marilor idei" vehiculate de liderii europeni… Aşa se spunea pe vremuri în lumea comunistă, dar şi în contextul altor dictaturi: popoarele nu se ridicau, chipurile, la înălţimea ideologiilor pe care aşa-zişii "mari vizionari" le propovăduiau, în general recurgînd la forţă.

Europenii sunt într-o situaţie de legitimă îndoială în această etapă complicată a istoriei lor, iar temerile lor merită şi ele un efort de înţelegere, ca şi motivele care-i fac pe sute de de mii de oameni să-şi părăsească ţările şi să vină în Europa.