Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Primare în Statele Unite: competiţia mediatică a candidaţilor

In Statele Unite, în contextul primarelor pentru desemnarea candidaţilor la prezidenţiale se derulează un "super-marţi-bis". Se votează în cinci state iar tensiunea este în creştere mai ales pe fondul campaniei dusă de Donald Trump, tot mai contestat din cauza discursurilor sale provocatoare.

Această zi este importantă mai ales pentru traiectoria lui Donald Trump, miliardarul care doreşte să reprezinte culorile republicane la prezidenţiale. Donald Trump, după cum arată Agenţia France Presse, speră să transforme această etapă într-un fel de plebiscit public în favoarea ideilor sale. In ultimul timp el a adoptat o atituinde ceva mai compatibilă cu rolul de preşedinte, dar în acelaşi timp reuniunile la care participă au devenit mai haotice şi mai conflictuale. In prezent Donald Trump are de partea sa 461 de delegaţi şi conduce în faţa lui Ted Cruz, 362 de delegaţi.

In tabăra democrată Hillary Clinton conduce cursa cu 772 de delegaţi în palmares, urmată de Bernie Sanders care a atras 551 de voturi. Spectacolul primarelor americane a devenit unul mondial prin febrilitatea cu care se desfăşorară şi forma sa de foileton televizat. Greu de imaginat în altă ţară un maraton mai dificil şi mai complex decît cel asumat de candidaţii americani la prezidenţiale.

Condiţia fizică şi psihică a acestor oameni impresionează uneori dincolo de ideile lor: ei dau iluzia că sunt neobosiţi, mereu surîzători şi bine dispuşi, veritabili "super-men" desprinşi din fabrica de vise a Hollywood-ului. Mai mult decît în alte ţări din lume, America este o putere mediatică. Oamenii politici americani ştiu cît de important este să dai impresia că eşti "cool", adică decontracatat, şi se pretează toţi la jocul emisiunilor populare numire "late shows". Uneori acestea au chiar o importanţă decisivă pentru că respectivii candidaţi pot demonstra că sunt şi "fun".

Aşa s-a întîmplat cu Bill Clinton cînd, în 1992, sfătuit de altfel de o anume Hillary, s-a apucat să cînte la saxofon într-un astfel de "late show" iar şase luni mai tîrziu devenea cel de-al 42-a preşedintele al Statelor Unite.