Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa în faţa unei crize morale

Săptămîna aceasta ar urma să fie luate decizii importante în Europa în privinţa crizei imigranţilor. Culisele diplomaţiei sunt activate în vederea pregătirii reuniunii la vîrf de joi şi de vineri unde cei 28 ar trebui să ajungă la un acord intern, înainte de a aproba un plan prin care europenii şi turcii ar urma să-şi coordoneze eforturile. Nimic nu anunţă însă rezolvarea rapidă a unei ecuaţii complicate, care mai mult îi divizează pe europeni decît îi mobilizează în jurul unei politici comune.

Doctrina drepturilor omului sub presiune migratorie

Planul turc propus pe 7 martie în contextul unui alt "summit" găzduit de Bruxelles suscită mai multe obiecţii de ordin etic şi juridic care ar putea bloca adoptarea sa, scrie un comentator al Agenţiei France Presse. In termeni mai metaforici putem spune că un fel de bumerang se întoarce acum cu toată puterea şi îi loveşte pe europeni în plină figură. Timp de ani şi ani de zile, în contextul războiului rece, occidentalii au dezvoltat o doctrină a drepturilor omului pe care au prezentat-o lumii ca fiind tot ce poate fi mai nobil, mai normal şi mai conform cu raţiunea. In virtutea acestei doctrine libertatea de circulaţie pe planetă este ceva sfînt, un fel de drept înscris în logica fiinţei umane şi a societăţilor.

Această doctrină a funcţionat ca o armă redutabilă, a ros din interior fostul "lagăr comunist", a intoxicat treptat lumea sovietică şi sfera ei de influenţă, a avut efectul unei "picături chinezeşti" care pînă la urmă a distrus fortăreaţa Uniunii Sovietice şi a sateliţilor ei.

Iată însă că în prezent Uniunea Europeană are tendinţa de a se constitui ea ca o fortăreaţă pentru că valul de imigranţi fără precedent de la al doilea război mondial încoace o destabilizează. In anii războiului rece se putea auzi din cînd în cînd un fel de banc politic, ceva legat de chinezi care le răspundeau astfel occidentalilor cînd erau acuzaţi că nu respectă drepturile omului: cîte sute de milioane vreţi să vă trimitem ca să-i primiţi la voi în numele libertăţii de circulaţie?

Este oarecum ceea ce se întîmplă în prezent: doctrina drepturilor omului şi a dreptului la azil este pusă la grea încercare din cauza unei presiuni… numerice. Chiar şi cei mai generoşi dintre umaniştii europeni consideră astăzi că dincole de un anumit "prag" imigraţia nu mai este acceptabilă. In prezent, marea problemă nu este atît aceea că Europa n-ar avea mijloace să-i găzduiască şi să-i hrănească pe aceşti oameni. Cu un anumit efort ea ar putea găzdui şi zece milioane de refugiaţi, chiar şi cincizeci de milioane de refugiaţi (ceea ce ar reprezenta 10 la sută din populaţia totală a Europei). Problema este însă că democraţia europeană riscă să facă implozie sub presiunea acestui fenomen.

Absenţa unei politici migratorii coerente: un pericol pentru democraţia europeană

Si putem constata că actuala criză a migranţilor a favorizat ofensiva mişcărilor populiste, anti-migratorii, euro-sceptice şi de extremă dreapta. Ceea ce s-a văzut şi în Germania la alegerile regionale de duminică.

Aceste mişcări cîştigă teren întrucît sunt o expresie a unor temeri mai mult sau mai puţin ascunse, uneori chiar iraţionale. Tările din Europa centrală şi de răsărit au spus primele "nu, nu vrem imigranţi în masă, nu vrem o societate multiculturală care a eşuat în occident". Retorica ani-imigraţie este puternică în Ungaria, în Polonia, în Slovacia. In Franţa Frontul Naţional se află într-o poziţie favorabilă în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2017. Dacă ar fi să dăm crezare sondajelor Marine Le Pen, şefa formaţiunii, se va califica pentru turul al doilea al acestui scrutin care îi pasionează enorm pe francezi. In Olanda, Partidul pentru libertate, care dispune astăzi de 16 deputaţi, s-ar putea să aibă, în 2017, cel puţin 36. In Austria Partidul libertăţii a devenit a treia forţă parlamentară. In Danemarca, Partidul popular danez s-a impus ca un partener al guvernelor liberale. In Suedia, un partid marginal în momentul fondării sale, în 1998, are ambiţia de a deveni prima formaţiune a ţării.

Iată de unde vine pericolul pentru democraţie, care este şi un pericol pentru proiectul european. Fără o inteligentă dozare a politicii migratorii, ceea ce implică de fapt o regîndire a întregului arsenal de idei legat de drepturile omului, Europa riscă să se disloce. Si ceea ce s-ar putea instala în locul ei ar putea să fie o formă de haos, de nou ev mediu în care fiecare comunitate s-ar retrage în spatele unei fortăreţe. Europa a mai înregistrat eşecuri teribile, unul dintre cele mai recente fiind legat de gestiunea crizei economice. Imigraţia pune însă Europa în faţa unui eşec moral care i-ar perverti însăşi identitatea.

Un enorm efort diplomatic este necesar în prezent pentru ca europenii să poată rezolva ecuaţia imigraţiei fără să compromită munca de pînă acum a construcţiei europene.