Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Migranţi: acordul cu Turcia, un "naufragiu" moral pentru Europa?

000_par8269151_0.jpg

Migranti pe Insula Lesbos în septembrie 2015
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Acordul care se profilează la orizont între Uniunea Europeană şi Turcia în vederea opririi fluxului de migranţi suscită critici unanime în presa franceză, dar pe un ton de resemnare. Practic, în absenţa unui plan mai bun, atît oamenii politici cît şi editorialiştii sunt dispuşi să accepte aceste aranjamente cu gîndul că ele vor fi "provizorii".

Discuţiile din sînul familiei europene precum şi negocierile cu turcii sunt văzute de majoritatea editorialiştilor ca un exerciţiu de "realpolitik". Formula "unu contra unu", altfel spus schimbul de fiinţe vii prevăzut în acord, un migrant ilegal contra un refugiat legal, este considerată o expresie a cinismului suprem. Ba chiar a unui "naufragiu moral" al Europei. Si totuşi comentatorii rămîn clemenţi în faţa acestui experiment, gîndindu-se probabil la definiţia pe care Churchill o dădea democraţiei: "cel mai rău dintre sistemele politice, cu excepţia celor deja încercate în trecut". Aşa este deci perceput şi planul lansat la iniţiativa Turciei şi a Germaniei, cel mai inuman de pînă acum, cu menţiunea că este primul care totuşi ar avea şansa de a da rezultate.

Cotidianul Libération, pentru a marca săptămîna francofoniei, a invitat mai mulţi scriitori să se exprime pe marginea acestei tragedii umane şi a dilemelor pe care le-a suscitat în Europa. Francezul Camille de Toledo deplînge moartea unei utopii, în măsura în care, spune el, pentru generaţia sa construcţia europeană a fost o utopie, una realizabilă. Ori, acum, el vede în această tîrguială prin care oamenii devin nişte cifre un fel de început al scufundării Europei în obscuritate.

Scriitorul turc Hakam Günday este şi mai amar. Ia te uită, spune el, deci datorită acestor milioane de imigranţi sirieni care au fugit de război şi de moarte, noi, turcii, s-ar putea să obţinem de la europeni dreptul de a intra fără viză pentru trei luni în spaţiul Schengen. Să le spunem deci mulţumesc frumos acestor nefericiţi, ne vom duce să vizităm Parisul şi la întoarcere le vom arăta fotografiile…

Tania de Montaigne consideră că în virtutea acordului aflat încă în discuţie oamenii vor fi trataţi de parcă ar fi nişte mărfuri. Ceea ce, mai spune ea, nu e de mirare, dat fiind că Uniunea Europeană nu a depăşit stadiul unei configuraţii economice. Tot ea explică, pe fond ironic, diferenţa dintre un migrant şi un refugiat. Altfel spus, cînd cineva decide să-şi părăsească ţara pentru că nu mai suportă un regim dictatorial, acel cineva este un migrant. Refugiaţi sunt doar cei care fug de bombe, de exemplu sirienii sau irakienii. Tania de Montaigne îşi aminteşte şi de alte "aranjamente" la care au recurs europenii, de exemplu cel semnat cu Irakul pe vremea lui Saddam Hussein şi numit "petrol în schimbul hranei".

Numeroase alte voci în Franţa avertizează că planul preconizat de europeni sub presiunea Turciei nu va putea funcţiona. Pur şi simplu întrucît migranţii nu vor sta liniştiţi pe teritoriul Turciei ca să aştepte să le vină rîndul la traversarea "legală" în Europa. In fiecare zi 2500 de persoane încearcă să ajungă în Grecia. La Izmir, scrie Le Figaro, traficanţii de persoane lucrează mînă în mînă cu grănicerii turci care primesc mită pentru a închide ochii şi a permite ambarcaţiunilor să plece pline ochi cu refugiaţi. "Industria" traversărilor a devenit prosperă pentru unii, dovadă marele număr de magazine unde pot fi cumpărate veste de salvare. Cu menţiunea că unele sunt false, fabricate în ateliere clandestine, iar în caz de naufragiu îl "ajută" pe naufragiat nu atît să se menţină la suprafaţă cît să se înece mai repede.

Există însă şi vînzători oneşti la Izmir care le spun migranţilor: "cumpăraţi vesta de salvare de la mine, că este autentică, iată ce scrie pe etichetă – produs omologat de Uniunea Europeană".