Standul românesc la Salonul cărţii de la Paris: o nouă identitate vizuală

Mărturisesc că am fost plăcut surprins să găsesc un stand românesc gîndit într-o nouă formulă, mai modern şi mai puţin "tradiţionalist", pus sub semnul avangardei anul acesta pentru că se împlinesc o sută de ani de la apariţia dadaismului. Fantoma lui Tristan Tzara bîntuie deci, benefic, în jurul standului românesc. Dar mai ales mi-a făcut plăcere să întîlnesc scriitori şi traducători, şi vă propun în cele ce urmează un scurt interviu cu Laure Hinckel, traducătoare pasionată, o cunoscătoare în profunzime a literaturii române clasice şi contemporane.

Am întrebat-o pe Laure Hinckel, bineînţeles, dacă în ultimii ani i se pare că a crescut "vizibilitatea literaturii române". Laure Hinckel traduce din 2004 literatură română şi a transpus în franceză sute de pagini din Camil Petrescu, Eugen Barbu, Dan Lungu, Stefan Agopian, Lucian dan Teodorovici, lista fiind mult mai lungă.

România este prezentă la Salonul de carte de la Paris cu o mare diversitate de cărţi şi de albume, cu muzică şi filme. Extrem de importante rămîn traducerile, România, după opinia mea cel puţin, trebuie să continue efortul de a-şi ameliora imaginea finanţînd traduceri din toate domeniile, de la poezie la istorie trecînd prin roman şi prin eseu. Am discutat la standul românesc cu scriitorul Dinu Flmînd despre o importantă lucrare tradusă în franceză, o istorie a Transilvaniei semnată de Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan.

Pentru a rezuma, aş spune că la Standul românesc de la Paris se simte o anumită efervescenţă, o dorinţă de afirmare, de recunoaştere, de dialog şi de schimburi culturale. De altfel Institutul Cultural Român semnează un parteneriat cu Centrul Naţional al Cărţii din Franţa. Din multe puncte de vedere standul românesc este plin de surprize şi aş vrea să închei cu un moment înregistrat joi seară în faţa unei cărţi care m-a impresionat: “Craii de Curte-Veche” de Mateiu Caragiale, ilustrată de Răzvan Luscov.