Franţa nu mai este ţara care face istoria – Emmanuel Todd

Intrebat despre criza refugiaţilor cu care este confruntată Europa, Emmanuel Todd ţine mai întâi să pună lucrurile la punct : « Pentru Franţa, criza refugiaţilor este un fenomen ideologic fără substanţă. Asta pentru că refugiaţii nu vor să vină aici. O constatare dealtfel extrem de vexantă pentru Franţa întrucât capacitatea de a atrage imigranţi este un semn de dinamism. Acest lucru se datorează faptului că Franţa este într-o situaţie demografică satisfăcătoare, cu o rată a fecundităţii importanţă. In primul rând însă, acest lucru se explică prin faptul că în Franţa mulţi tineri sunt la şomaj. »

« In Germania, situaţia e complet diferită; ţara e confruntată cu o îmbătrânire a populaţiei sale şi e deci în perpetuă căutare de mână de lucru. Germania este din acest punct de vedere o ţară extrem de paradoxală întrucât, cu toate că e una dintre cele mai « bătrâne » din lume, nu a renunţat câtuşi de puţin la ambiţia de a rămâne o putere economică, spre deosebire de Japonia care fiind şi ea o ţară « îmbătrânită », refuză imigraţia şi s-a resemnat să-şi gestioneze declinul economic. »

Germania a avut un raport extrem de creativ cu imigraţia

« Politica migratorie a cancelarei Angela Merkel este în continuitatea a ceeace face Germania din anii ’60 încoace », mai scrie Emmanuel Todd. Demograful francez spune în schimb că « Franţa are o idee greşită despre ea însăşi. Credem că noi suntem marea ţară deschisă imigraţiei ori acest lucru nu a fost adevărat decât punctual în trecut. In realitate, de-a lungul istoriei, şi nu doar cea recentă, Germania este cea care a avut un raport extrem de creativ cu imigraţia. Prusia de exemplu este o ţară ce a fost inventată, în parte cel puţin, de populaţia străină, inclusiv de hughenoţii francezi. După cel de-al doilea război mondial, Germania a primit apoi o importantă imigraţie iugoslavă, apoi turcă şi în fine din Europa de est. Marea ţară a imigraţiei în Europa ultimilor 6 decenii e deci Germania, o ţară ce nu mai este demult în ideea de a-şi răscumpăra ororile trecutului. Germania e o ţară extraordinară, cu calităţi organizatorice, eficientă şi cu competenţe excepţionale. Prin prisma acestor realităţi trebuie deci privit valul migratoriu pe care Germania l-a provocat şi stimulat”, spune Emmanuel Todd.

Francezii sunt un popor “non-istoric”

“In acest dosar al migranţilor, politica prudentă a Franţei nu are nici cea mai mică importanţă şi dealtfel germanii nici măcar nu ţin cont de ea. Dacă suntem lucizi trebuie să vedem că astăzi Franţa nu mai este ţara care face istoria, francezii sunt un popor “non-istoric” » spune Todd parafrazând un concept al lui Friedrich Engels de pe vremea revoluţiilor din 1848. « Alegerea prezidenţială din Franţa de anul viitor nu va avea nici cel mai mic impact în schimb creşterea popularităţii unor americani precum Donald Trump şi chiar Bernie Sanders, revenirea eficentă a Rusiei în Orientul apropiat şi, bineînţeles, alegerile făcute de Germania, sunt fapte care pot da un alt curs istoriei mondiale. »

Comentând apoi fenomenul radicalizării tinerilor francezi, Emmanuel Todd e de părere că acesta “nu se poate restrânge la fenomenul tinerilor de origine magrebiană care o iau razna, comit eventual nişte acte de delicvenţă şi apoi, câţiva dintre ei, trec la acte teroriste. Problema este mult mai globală dacă ne uităm la statisticile privind dificultăţile groaznice pe care le întâlnesc tinerii ca să intre în viaţa adultă. Veniturile lor sunt tot mai mici, rata salariaţilor e mizerabilă iar stagiile prost sau deloc plătite. Problema fundamentală a Franţei nu este deci doar devierea atroce a celor mai izolaţi din societate ci capacitatea ţării de a-i include pe tineri. Sau rămânem cu capul sub nisip şi discutăm despre pseudo-probleme religioase, islam şi laicitate. Sau atunci ridicăm capul şi ne confruntăm cu adevăratele noastre probleme socio-economice care blochează întreaga maşinărie. »

François Hollande e doar o ficţiune

In fine, întrebat despre polemica care a izbucnit după publicarea eseului său “Cine se simte Charlie”, Emmanuel Todd notează că “toată lumea se ascunde după paravanul elitelor politice stupide. Ori, François Hollande e într-un fel doar o ficţiune. Când îl asculţi cu vocea lui suavă, când îl vezi că nu ia nicio decizie, îţi spui că Hollande nu există. E un mit, o fantasmă colectivă. Iar oamenii se ascund în spatele dispreţului lor faţă de Hollande pentru a nu se judeca pe ei înşişi » conchide intelectualul francez în interviul acordat revistei l’Obs.