Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: executivul renunţă la o controversată revizuire constituţională

In Franţa, preşedintele François Hollande a luat decizia de a renunţa la revizuirea constituţională în virtutea căreia urma ca binaţionalii acuzaţi de terorism să-şi piardă naţionalitatea franceză. După patru luni de dezbateri pe această temă, executivul apare fragilizat în acest context. Anunţul făcut în mod solemn de preşedintele François Hollande la palatul Elysée a provocat un val de reacţii critice din partea unei clase politice deja profund divizată în privinţa respectivei reforme.

François Hollande "deploră" atitudinea dreptei

Cu patru luni în urmă, la Versaillles, unde preşedintele convocase în mod solemn în Congres cele două camere ale Parlamentului, François Hollande a fost aplaudat în picioare de aproape toţi deputaţii cînd a propus retragerea naţionalităţii pentru terorişti. Acum însă s-a văzut obligat să recunoască faptul că Adunarea naţională controlată de socialişti, şi Senatul controlat de opoziţia de dreapta, nu s-au înţeles în privinţa reformei şi deci nici în privinţa textului care trebuia adoptat. In curtea Palatului Elysée, unde a rostit o alocuţiune de cinci minute, François Hollande a adoptat un ton solemn dar decepţionat pentru a spune următoarele:

“Am decis să pun capăt dezbaterii constituţionale. Constat deasemenea că o parte a opoziţiei este ostilă oricărei revizuiri constituţionale, atît în privinţa stării de urgenţă dar şi în privinţa independenţei magistraturii. Deplor în mod profund această atitudine.”

Să ne amintim că acest proiect de modificare constituţională a fost anunţat după atentatele de pe 13 noiembrie soldate cu 130 de morţi. Imediat după acest atac barbar clasa politică, sub presiunea emoţiei, a dat impresia unanimităţii. Măsurile preconizate de François Hollande păreau de bun simţ, inclusiv introducerea în Constituţie a unor prevederi legate de starea de urgenţă. Ce s-a întîmplat între timp pentru ca executivul să se confrunte acum cu un fiasco politic? Sunt multe de spus la acest capitol. Argumentele divergente de ordin juridic, politic, securitar, psihologic, filozofic, uman, strategic, şi multe altele greu de definit s-au intersectat cu sutele în contextul unei dezbateri extrem de aprinsă. De mai mult ori unii editorialişti au ţinut avertizeze toate forţele politice că frizează ridicolul prin prelungirea unui duel de idei sofisticat într-un context în care lupta împotriva terorismului avea o mai mare urgenţă. Franţa este însă prin excelenţă o ţară de filozofi, iar dezbaterile rămîn interesante chiar dacă duc la impas politic. Este cazul şi acum.

Două poziţii ireconciliabile

In mare, putem spune că două poziţii s-au confruntat: senatorii doreau ca retragerea naţionalităţii să fie rezervată doar binaţionalilor (ca să nu fie creaţi apatrizi), dar Adunarea naţională dorea extinderea ei la toţi francezii (ca să nu fie create discriminări).

Cele patru luni de vehementă dezbatere, deseori pe un ton foarte polemic, au pus în evidenţă faptul că toate familiile politice au fost divizate în privinţa acestui subiect. Nu întîmplător, după alocuţiunea lui François Hollande, primul secretar al Partidului socialist, Jean-Christophe Cambadelis, a ţinut să spună următoarele:

“Le prezentăm francezilor scuzele noatre. Nu am reuşit să convingem dreapta în general şi dreapta senatorială în special să se alăture uniunii naţionale. Francezii nu pot decît să fie consternaţi de acest tip de spectacol al unor reprezentanţi parlamentari incapabili să facă pace chiar şi pentru a combate într-o manieră eficientă terorismul."

Pentru numeroşi lideri ai dreptei, François Hollande a înregistrat o înfrîngere politică în contextul acestei afaceri. Lidera Frontului Naţional, Marine Le Pen, vorbeşte chiar despre un "eşec istoric" şi-l consideră drept unic responsabil pe François Hollande. Fragilizat apare însă şi premierul Manuel Valls, întrucît reformele pe care le-a sprijinit sau iniţiat au întîmpinat valuri de contestaţii. Popularitatea cuplului Hollande – Valls est iarăşi în scădere, iar cea a primului ministru atinge pragul cel mai jos de cînd a fos numit în post.