Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa are şi ea cartiere de tip Molenbeek

salafistes-film.png

Oumar Ould Hamaha, purtator de cuvînt al unei miscari salafiste, care apare în filmul "Salafist"
Image source: 
credit foto: France24

Lupta împotriva terorismului se duce în Franţa şi pe terenul prevenirii radicalizării islamiste, fenomen complex care şi el suscită dezbateri şi chiar polemici. Recent au apărut reacţii divergente după ce ministrul zonelor urbane, Patrick Kanner, a declarat că numeroase cartiere din Franţa au profilul celui de lîngă Bruxelles, Molenbeek, de unde erau originari teroriştii care au acţionat la Paris pe data de 13 noiembrie.

In jur de o sută de cartiere sunt comparabile, în Franţa, cu Molenbeek, a spus demnitarul francez. Iată cum a analizat el profilul acestui tip de spaţiu urban: "Ce este Molenbeek? O concentrare enormă de sărăcie şi şomaj, un sistem ultracomunitar, un sistem mafiot cu o economie subterană, un sistem unde serviciile publice au dispărut total sau aproape în întregime, un sistem în care responsabilii politici cu mandat electoral au abandonat lupta."

Mai mulţi lideri socialişti, printre care Jean-Christophe Cambadelis, au ţinut să nuanţeze sau chiar să se distanţeze de această analiză. Ceea ce nu face dreapta însă, care salută luciditatea ministrului. De notat că el este sprijinit şi de premierul Manuel Valls. Cotidianul Le Figaro, pentru a confirma şi furniza dovezi în legătură cu justeţea analizei făcută de Patrick Kanner publică un întreg dosar în care sunt scanate problemele grave cu care sunt confruntate multe suburbii franceze.

Dintr-un reportaj realizat într-o suburbie a oraşului Nîmes aflăm că din 2011 încoace între 30 şi 50 de tineri originari din respectivul cartier au plecat să lupte în Siria. Radicalizarea, scrie Le Figaro, nu se mai produce în moschei, unde predicile sunt înregistrate şi supravegheate, ci prin diverse întîlniri şi prin reţelele de socializare. Tot mai multe reţele salafiste sunt deasemenea vizibile, în plină extindere de altfel. Iar statul şi instituţiile publice par dezarmate în faţa acestui curent care nu îndeamnă de fapt la violenţă şi nici la terorism, ci pur şi simplu la adoptarea unui stil de viaţă conform unei anumite interpretări a Coranului.

Problema salafismului a provocat în Franţa dezbateri care par aproape stupefiante. In cotidianul Libération, de exemplu, filozoful Raphaël Liogier consideră chiar că guvernul ar trebui să-i coopteze pe salafişti în lupta împotriva jihadismului decît să-i persecute. Citez din ce scrie Raphaël Liogier, reflecţii greu de acceptat după părerea mea: "Spre deosebire de jihadişti, fundamentaliştii salafişti se focalizează pe viaţa cotidiană şi pe moravuri, ei fiind total depolitizaţi. Concentrînd-şi lupta anti-teroristă asupra lor, guvernul nu vizează pe cine trebuie, şi nici zona care trebuie". In apărarea teoriei sale, filozoful francez ia ca exemplu recentele atentate de la Bruxelles comise de terorişti provenind din mediul "marelui banditism" şi nu din cel al radicalizării religioase.

Tot mai mai mult de altfel este evocat în presă termenul de "islamo-banditism", ceea ce nu explică de altfel totul, ba chiar amplifică îngrijorarea.