Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa vulnerabilă în faţa terorismului

Atentatele de la Paris de anul trecut şi recentele atenate din luna martie de la Bruxelles pun în lumină faptul că Europa este vulnerabilă în faţa terorismului. Întărirea securităţii a devenit o prioritate, dar ea continuă să suscite numeroase dezbateri la capitolul metodelor. Oare vor trebui europenii să renunţe la unele libertăţi? Să accepte eventual un pact cu salafiştii deja implantaţi în numeroase oraşe din Europa occidentală? Să se retragă eventual din Siria, cum cere în Franţa un lider al stîngii radicale?

Molenbeek, un simbol al eşecului

Despre cum s-a ajuns la această situaţie, ca Europa să devină o ţintă uşoară pentru terorişti, s-au scris mii şi mii de articole în presa europeană. In mare, Europa şi-a făcut oarecum autocritica iar responsabilii politici şi militari au înţeles care au fost greşelile comise de 30 de ani încoace, şi chiar în anii din urmă. Revista Courrier international propune în ultimul său număr un florilegiu de analize din presa europeană care sunt pertinente şi lucide. In mai toate aceste articole revine numele cartierului Molenbeek de lîngă Bruxelles, ca un simbol al unui grav eşec european.

De fapt, spun mai toţi comentatorii, Europa cu valorile ei a fost treptat expulzată de la Molenbeek. Publicaţia londoneză The Economist deplînge apariţia, în Europa, a mai multor teritorii "izolate economic şi cultural", de tip Molenbeek.

Cotidianul german Die Welt, extrem de critic faţă de autorităţile belgiene care au tolerat instalarea unor "celule teroriste la Molenbeek" lansează următorul avertisment: "Europa este un continent al statelor de drept. Fiecare zonă de non-drept poate fi într-o bună zi un punct de plecare al atentatelor comise de grupuri înfeudate organizaţiilor teroriste cunoscute sau comise de lupi solitari". Probabil că responsabilii europeni însărcinaţi cu securitatea au acum în faţa ochilor şi unele hărţi unde figurează aceste zone de non-drept. Ele nu au fost pentru moment date publicităţii şi probabil că nici nu este cazul ca aceste informaţii să ajungă sub ochii marelui public. A fost însă surprinzătoare, şi chiar şocantă pentru unii, în Franţa, o afirmaţie a ministrului zonelor urbane potrivit căruia pe teritoriul Hexagonului s-ar afla în jur de o sută de cartiere de tip Molenbeek.

Salam Abdeslam protejat în cartierul său timp de 126 de zile

În cotidianul Le Libre Belgique putem citi, sub semnătura lui Francis van de Woestyne, următoarele: "Trebuie să ne punem întrebări în legătură cu faptul următor: căutat de toate poliţiile din Europa, Salah Abdeslam nu şi-a părăsit cartierul, după toate probabilităţile, timp de 126 de zile. El a beneficiat, în tot acest timp, de complicităţi puternice şi numeroase". Din punctul de vedere al editorialistului, cartierul Molenbeek suferă de un fel de cancer şi trebuie nu atît "curăţat" cît vindecat, vindecat de radicalizare dar şi de sărăcie şi marginalizare.

Ideea că eradicarea terorismului necesită nu doar o strategie militară şi securitară ci şi una economică, mediatică şi culturală este mai veche. Ea răsună însă într-un mod tranşant într-o ţară africană, mai precis în Uganda une putem citi următoarea afirmaţie într-un ziar din Ugadugu: "Trebuie repetat continuu. Atîta vreme cît vor predomina injustiţiile sociale cu cortegiul lor de frustrări, este o utopie să credem că terorismul va dispare de pe planetă".  

Suntem în faţa unui al treilea război mondial?

Merită poate reflectat şi la această analiză făcută de Yediot Aharonot într-un cotidian de centru dreapta din Tel-Aviv. "Un blocaj mental îi împiedică pe europeni să ia măsuri care, în Israel sau în America de nord, ţin de evidenţă. Această lipsă de voinţă se explică prin înalta stimă pe care o au europenii faţă de ei înşişi şi prin refuzul de a deschide o dezbatere în urma căreia, după părerea lor, ar trebui să cedeze în privinţa unor valori fundamentale. Ei nu au înţeles că au intrat în cel de-al treilea război mondial. In aceste condiţii tare mă tem că europenii, în momentul în care vor înţelege situaţia, se vor regăsi în postura strămoşilor lor confruntaţi cu Germania nazistă înaintea celui de-al doilea război mondial."

Cum spuneam, toate aceste analize sunt importante şi dacă le-am combina într-un fel de puzzle gigantic am înţelege fără îndoială mai bine ce i se întîmplă Europei. Marea problemă este că mintea umană poate rareori capta şi prelucra informaţiile unui puzzle de o mie sau de două mii de piese… Ori, în cazul acestei noi ere a ameninţării teroriste avem de-a face efectiv cu multe variabile.

Despre islamo-stîngişti

Aş mai adăuga în finalul acestui tablou el lucidităţii dar şi al neliniştii o declaraţie făcută de Elisabeth Badinter, personalitate feministă şi spirit filozofic respectat, în cotidianul Le Monde. Ea consideră pur şi simplu că o parte a stîngii franceze, în ultimile trei decenii, s-a complăcut într-un fel de relativism cultural, a renunţat la vigilenţă şi i-a împiedicat şi pe alţii să vadă ofensiva islamului radical în Franţa. Elisabeth Badinter dă, ca un exemplu şocant, poziţia pe care o avea în anii 80 Danielle Mitterrand, soţia preşdintelui socialist François Mitterrand. In numele unui anume concept de toleranţă, Danielle Mitterrand milita pentru dreptul familiilor africane de a practica în Franţa exciziile şi poligamia.

Elisabeth Badinter îi mai denunţă vehement pe "islamo-stîngiştii" francezi care le-au oferit extremiştilor o armă redutabilă: oricine denunţa abandonarea valorilor republicane de comunităţile de cultură sau religie musulmană era taxat de islamofob. De altfel, mai spune feminista franceză, frica de a fi taxat de islamofob îi împiedică încă pe mulţi francezi să vadă şi să reacţioneze critic la anumite realităţi. Deşi minoritari, islamo-stîngiştii au avut o influenţă enormă prin medii de informare importante.

Guri mai rele decît cea a lui Elisabeth Badinter (de exemplu Alain Finkielkraut) îi consideră pe aceşti islamo-stîngişti drept nişte veritabili urmaşi ai "idioţilor utili" evocaţi de Lenin.