Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Lecţiile "neglijate" ale catastrofei de la Cernobîl

tchernobyl_liquidateurs_0.jpg

In jur de 600000 de "lichidatori" au fost mobilizati la Cernobîl timp de mai multi ani dupa catastrofa, doar o treime au supravietuit.
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Marţi 26 aprilie s-au împlinit 30 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, cea mai gravă din istoria umanităţii. Evenimentul este comemorat în Ucraina dar şi în alte ţări. Peşedintele ucrainean Petro Poroşenko s-a deplasat chiar în zona dezastrului şi a rostit un discurs afirmînd că trebuie făcut tot posibilul pentru ca astfel de accidente să nu mai fie posibile. Pentru mulţi comentatori aceasta rămîne şi întrebarea esenţială pe care umanitatea trebuie să şi-o pună: dacă a tras învăţămintele corespunzătoare din drama de la Cernobîl.

O catastrofă nucleară cu efecte incalculabile

Există o imensă dublă ironie în spatele acestei catastrofe. Prima ţine de faptul că reactorul numărul 4 a explodat pe data de 26 aprilie 1986, la ora 1 şi 23 de minute, în timp ce era supus unui test de securitate a instalaţiilor. Timp de zece zile combustibilul nuclear a ars şi a emis apoi în atmosferă elemente radioactive care au contaminat trei sferturi din Europa, dar mai ale Rusia, Ucraina, Belarus şi alte republici sovietice. A doua ironie ţine de faptul că Uniunea Sovietică a vrut să ascundă de fapt, cel puţin în prima fază, dezastrul, după un vechi obicei al Kremlinului, ceea ce nu a mai fost posibil însă, iar prăbuşirea ulterioară a Uniunii Sovietice a avut un raport cu această catastrofă.

Agenţia France Presse arată într-o depeşă că în estul Franţei, în Alsacia şi în zona Rhône-Alpes se mai regăsesc în sol urme de cesium 137 emis de centrala nucleară de la Cernobîl cu 30 de ani în urmăr. Adevăratele răni deschise continuă însă să fie dureros vizibile în Ucraina. Nu există încă un bilanţ uman al catastrofei, dar preşedintele Poroşenko a evocat cifra de cîteva sute de mii. In ciuda catastrofei din 1986, alte trei reactoare de la Cernobîl au continuat să producă electricitate pînă în decembrie 2000. Si abia anul viitor va deveni operaţională o uriaşă structură de oţel care va fi plasată deasupra sarcofagului construit de sovietici pentru a împiedica emanaţiile radioactive.

Amintesc toate aceste detalii pentru a spune de fapt că astfel de accidente au consecinţe incalculabile. Cotidianul Le Monde consideră că lecţiile catastrofei de la Cernobîl au fost "neglijate", dovadă că drama de la Cernobîl nu a împiedicat-o pe cea de la Fukushima. Numeroase centrale nucleare în lume au îmbătrînit şi devin cu zi ce trece noi pericole publice. Iar la toate acestea se adaugă şi riscul terorismului nuclear ca noutate macabră.

Franţa şi centralele ei nucleare

Franţa este poata ţara din lume care a mizat cel mai mult pe atom pentru a-şi produce energia. 58 dintre reactorii săi nucleari au fost construiţi între 1970 şi 1980, deci sunt consideraţi bătrîni şi vulnerabili. Tări precum Germania, Luxemburg sau Elveţia cer insistent Franţei să-şi închidă vechile centrale nucleare.

Intr-un interviu acordat cotidianului Le Monde, un înalt responsabil francez însărcinat cu securitatea nucleară, Pierre-Frank Chevet, declară că domeniul de care se ocupă a devenit unul la scară internaţională. Lecţia dramei de la Cernobîl a fost asimilată, spune el, dar mai puţin cea intervenită la Fukushima. După Cernobîl au fost semnate convenţii internaţionale legate de securitatea nucleară, dar cutremure sau indundaţii pot interveni în orice moment în zonele unde sunt în funcţiune centrale nucleare. In ultimii ani, criza economică şi reducerile bugetare au afectat şi măsurile legate de securitatea nucleară, ceea ce, pentru responsabilul francez, ar trebui să fie un nou semnal de alarmă.

Pentru a rezuma, putem spune că există o conştiinţă a pericolului nuclear care s-a generalizat. Dar nimeni n-ar îndrăzni să spună, în contextul în care se construiesc continuu centrale nucleare iar cele vechi nu au fost închise, că riscul unei repetări a dezastrului din 1986 ar fi zero.