Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un tratat euro-atlantic care riscă să se scufunde

2016-04-23t132021z_496174805_lr1ec4n111m8n_rtrmadp_3_usa-obama-germany_1_0.jpg

Manifestatie la Hanovra pe 23 aprilie împotriva Tratatului de liber-schimb UE - USA
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Negocierile în jurul tratatului de liber-schimb dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite trec printr-o fază dificilă. Perspectiva semnării lui pînă la sfîrşitul anului, cum doreşte preşedintele Barack Obama, pare acum nerealistă. De altfel pe ambele maluri ale Atlanticului se manifestă un anume scepticism în jurul acestui tratat. In Franţa el este chiar din ce în ce mai mult denunţat ca fiind nefast pentru interesele europenilor.

Semnale de alarmă din multiple direcţii

Mai multe semnale de alarmă au fost trase în acest sens la Paris, chiar la cel mai înalt nivel. Preşedintele François Hollande a avertizat că se va opune acestui acord dacă el nu va conţine "garanţii" legate de mediul înconjurător şi de agricultură. Iar secretarul de stat însărcinat cu comerţul exterior, Matthias Fekl n-a ezitat să spună: "ţinînd cont de ponderea pe care o reprezintă Franţa în cadrul Uniunii Europene, nu va exista nici un acord fără Franţa, şi mai ales nu va exista unul care să afecteze interesele Franţei". O viziune pe care o au nu numai socialiştii, ci şi unii lideri ai dreptei. Fostul prim ministru François Fillon, care şi-a anunţat intenţia de a intra în cursa pentru prezidenţialele de anul viitor, a afirmat pur şi simplu că negocierile trebuie oprite.

Citez din analiza sa: "Statele Unite exercită asupra Europei o tutelă economică şi financiară, prin intermediul justiţiei americane, care devine insuportabilă. In aceste condiţii eu consider că nu trebuie să mai continuăm discuţiile pe marginea unui tratat de liber schimb în virtutea căruia intreprinderile europene vor fi supuse legilor americane cînd noi suntem în Franţa, într-o ţară suverană şi într-o Europă care trebuie să fie independentă".

Detaliile legate de acest tratat sunt extrem de tehnice şi multă vreme nu au fost făcute publice. Si chiar atunci cînd sunt făcute publice, este nevoie de privirea unor experţi pentru a înţelege ce consecinţe pot avea unele prevederi.

Un puternic semnal de alarmă a venit, la începutul acestei sărptămîni, şi din partea organizaţiei ecologiste Greenpeace. Ea a avut acces la anumite documente şi a ajuns la concluzia că marile intreprinderi americane vor fi cele care vor profita de fapt de acest tratat.

Franţa în prima linie a contestaţiei

Aceasta pe fondul pretenţiilor americane ca europenii să-şi modifice o lungă listă de norme sociale şi sanitare, precum şi altele legate de protecţia consumatorilor şi de mediul înconjurător. De altfel chiar şi Comisia Europeană a semnalat că între cele două delegaţii care negociază tratatul au apărut nişte "neînţelegeri", inclusiv la nivelul interpretării unor prevederi.

Revenind la Franţa, principala putere agricolă a continentului european, ea se teme pur şi simplu pentru acest sector. Iar opinia publică franceză este extrem de prudentă la rîndul ei întrucît se teme că într-o bună zi Franţa va fi invadată de produse ale industriei alimentare americane conţinînd hormoni, organisme modificate genetic şi alte ingrediente detestate profund pe teritoriul Hixagonului şi în general de oameni care au un anumit gust şi o anumită aptitudine pentru arta de a trăi.

Negocierile în jurul acestui tratat se izbesc acum şi de un calendar politic special, care suscită mai degrabă prudenţă. In noiembrie vor avea alegeri prezidenţiale în Statele Unite, iar o bună parte dintre americani sunt de părere că astfel de tratate duc la dispariţia a sute de mii de locuri de muncă în America. Cum anul viitor vor avea alegeri prezidenţiale şi în Franţa, conţinutul tratatului riscă să devină subiect de dezabatere, deci nici un candidat nu se va grăbi să pledeze în mod necondiţionat în favoarea sa.

Există însă şi voci care consideră că Tratatul ar fi o imensă victorie geopolitică şi economică euro-atlantică, întrucît ar crea un bloc masiv în calea expansionismului economic chinez.

Personal sunt însă tentat să le dau dreptate celor care au o viziune ecologistă pe termen lung, şi care spun că planeta nu poate fi salvată de la dezastru prin amplificarea activităţilor industriale şi comerciale, deci a poluării şi a spolierii resurselor. Ori, astfel de tratate nu fac decît să ducă la o şi mai mare erodare a biosferei şi a mediului înconjurător, prin practici intensive la nivel agricol şi comercial. Iar ceea ce apare ca un cîştig considerabil pe termen scurt devine apoi o catastrofă ireversibilă pe termen lung. 

 

 

1244