Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Viitorul primar al Londrei ar putea fi un laburist musulman

Capitala Marii Britanii, Londra, îşi alege mîine primarul într-o configuraţie inedită în materie de candidaturi. Pe de o parte laburistul Sadiq Khan, favoritul sondajelor, musulman cu origini pakistaneze. Iar de cealaltă parte conservatorul Zac Goldsmith, un aristocrat cu origini evreieşti. Presa franceză scrutează cu mare interes campania care s-a desfăşurat pînă acum şi raportul de forţe într-un oraş aflat în plină dinamică, dar unde s-au acumulat şi multe probleme.

Cum britanicii şi francezii au fost întotdeauna în competiţie, ceea ce se întîmplă pe plan politic, economic, cultural, etnic, social, uman la Londra interesează în cel mai înalt grad Parisul. Iar faptul că Londra ar putea avea pentru prima dată în istoria ei un primar musulman, care se declară progresist dar în acelaşi timp este practicant, poate fi semnul unor tendinţe majore în toată Europa occidentală. De fapt, cee ace va conta cu adevărat este capacitatea viitorului primar de a rezolva unele probleme cu care sunt confruntaţi londonezii zi de zi, iar cotidianul Le Monde le repertoriază astfel: preţurile extrem de ridicate la locuinţe şi chirii, transportul în comun care este scump şi nu foarte eficient, poluarea care se resimte în marea metropolă londoneză…

Faţă de Paris, Londra este într-o veritabilă frenezie a dezvoltării, fapt care se vede şi la nivelul construcţiilor de locuinţe. Intre 2002 şi 2012, creşterea economică (de fapt valoarea adăugată) la Londra a fost de 71 la sută, faţă de numai 48 la sută la Paris.

La Londra se construieşte mult ceea ce nu înseamnă că preţurile la locuinţe scad, şi este greu de spus cum va putea remedia acest lucru viitorul primar. Cotidianul Le Monde mai constată că la Londra se construiesc multe locuinţe, sau se achiziţionează multe locuinţe, în special în zona centrală, cu bani nu tocmai curaţi. Asociaţia Transparancy International a repertoriat peste 36 300 de proprietăţi la Londra posedate de societăţi care sunt înregistrate în paradisuri fiscale. Ceea ce înseamnă, mai precizează Le Monde, că şase kilometri pătraţi din capitala britanică aparţin unor persoane despre care nimeni nu ştie cum îşi cîştigă banii.

Un militant anti-corupţie rus, Roman Borisovici, a avut ideea să creeze un fel de circuit turistic pe urmele kleptomanilor, care se cheamă de altfel Kleptocracy Tour. Turiştii sau amatorii de curiozităţi pot aşadar să descopere în ce şi-au investiti banii tot felul de oameni de afaceri şi milionari dubioşi, dintre care unii sunt ruşi sau ucraineni. Nue ste însă uitat nici fiul fostului dictator egiptean Hosni Mubarak care pare să fie proprietarul unui edificiu impozant în Belgrave Square, sau diverşi membri ai unor familii regale din ţările Golfului. Această situaţie, şi lipsa de energie cu care autorităţile britanice verifică provenienţa banilor, provoacă la Londra o mişcare de populaţie, în sensul că familiile cu venituri modeste sunt împinse, prin jocul preţurilor, la periferie, tot mai departe de zonele centrale.

Candidatul laburist Sadiq Khan a promis că va face tot posibilul pentru ca londonezii să fie prioritari la capitolul achiziţionării de noi locuinţe, şi că va bara calea investitorilor din Orientul mijlociu şi din Asia. Greu de crezut însă că o astfel de politică ar putea deveni operaţională într-un oraş care trăieşte de fapt din atragerea capitalurilor.

Presa franceză se mai ocupă în context şi de referendumul de pe 23 iunie legat de menţinerea sau ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Părerile sunt împărţite în această privinţă, după cum arată şi revista L’EXPRESS care publică un dosar intitulat "Brexit, tragedie sau binecuvîntare?" Există în Franţa un curent de gîndire în virtutea căruia ieşirea britanicilor din Uniunea ar lămuri definitiv lucrurile şi ar permite Europei să se recentreze în jurul Franţei şi a Germaniei, pentru o mai bună integrare. 

Constat, tot la acesta capitol, că a apărut în presă, după termenii "Grexit" şi "Brexit", un altul, "Franxit" sau "Frexit". Concept care pare să fie forjat de Frontul Naţional, extrema dreaptă franceză. In programul doamnei Marine le Pen figurează acest obiectiv, aşa-zisa recucerire a suveranităţii naţionale prin retragerea Franţei din Uniunea Europeană. Pentru moment termenul "Franxit" rămîne rar în limbajul jurnalistic, iar personal aş prefera chiar să dispară ca fiind total lipsit de sens. Imposibil de imaginat o Uniune Europeană fără Franţa, pentru că ar trebui să vorbim atunci pur şi simplu despre Euroexit.