Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Viitorul primar al Londrei, sau şansele de reusită în societăţile deschise

b4b79aaded86a61bbee74a258100c420553d80dd.jpg

Sadiq Khan în campanie
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Parcursul politic, dar şi cel uman, al liderului laburist de origine musulmană Sadiq Khan, care are şanse să devină primar al Londrei, îi faci pe unii editorialişti franceză să se întrebe dacă aşa ceva ar fi posibil şi la Paris. Intr-un fel Parisul se poate lăuda că are un primar cu origini străine, pentru că doamna Anne Hidalgo s-a născut de fapt în Spania şi a venit în Franţa cu părinţii la vîrsta de doi ani. Simbolul unei reuşite a lui Sadiq Khan este însă infinit  mai puternic.

Cînd un musulman cu orgini modeste, cum ar fi Sadiq Khan care provine dintr-o familie de imigranţi pakistanezi săraci, urcă în ierarhia politică şi ajunge în situaţia de a deveni primar al unui oraş precum Londra, mesajul nu poate fi decît tulburător şi extrem de important. Cu siguranţă că Sadiq Khan a avut calităţi şi talente care l-au propulsat, dar şi societatea care permite un astfel de parcurs înseamnă că este un model de egalitate a şanselor.

Mai devreme sau mai tîrziu europenii vor trebui probabil să se consoleze cu ideea că lumea s-a schimbat şi că viitorul va fi unul al diversităţii şi multiculturalismului. Filozoful francez Alain Finkielkraut, încercînd să analizeze într-o carte în ce constă "identitatea europeană" ajunge la o concluzie într-un fel paradoxală: deschiderea este pînă la urmă ceea ce caracterizează cel mai mult Europa, spune el. Iar faptul că Sadiq Khan a ajuns unde a ajuns, se datorează fără îndoială faptului că a trăit într-o societate deschisă…

Revenind la Franţa, ea nu se poate lăuda cu mulţi primari de origine străină sau provenind din familii de imigranţi. Doar în patru mari oraşe, dintr-un număr de 260 de localităţie numărînd peste 30 000 de locuitori au fost aleşi primari cu origini străine sau provenind din teritoriile franceze de peste mări (de exemplu Guadelupa). Doar într-o mică localitate de 700 de locuitori, Yèbles, a fost ales un primar musulman, mai precis o femeie care este şi de culoare şi de religie musulmană, Mariéme Tamata-Varin, o premieră absolută în Franţa şi un fel de triplă victorie.

Această statistică nu înseamnă însă că Franţa n-ar prezenta şi ea un tablou al "diversităţii" extrem de pronunţat. Consilierii municipali provenind din imigraţie sunt numeroşi pe teritoriul Hexagonului, aproape 7 la sută din totalul acestor reprezentaţi locali. Intre Franţa şi Anglia există însă, ne explică un specialist în Libération, o diferenţă de cultură. Franţa şi-a asumat întotdeauna o vocaţie universalistă, de unde dorinţa de a-i integra pe străini, de a-i transforma de fapt în francezi. In timp ce Marea Britanie a adoptat un "comunitarism decomplexat".

In Franţa, unii străini care au trecut prin mandate electorale s-ar părea că nu s-au simţi bine, au avut sentimentul că au jucat un fel de rol, "al arabului de serviciu", scrie tot Libération. Probabil că în Marea Britanie acest complex este mai puţin pronunţat, de unde parcursul excepţional al lui Sadiq Khan.