Filmul "Câini" în competiţie la Cannes. Regizorul Bogdan Mirică la RFI: "Există în România sate în care legea nu e decât un concept abstract"

"E fantastic, e senzaţional când vii din Europa de est şi e şi filmul de debut - adică oarecum sorţii sunt împotriva ta. E un lucru foarte bun pentru film pentru că în felul ăsta lumea va auzi de film şi aşa avem şanse mai mari ca să-l "împrăştiem" pe tot mapamondul. Altfel, ar fi existat posibilitatea ca să rămână doar în România sau în zona asta. Mă bucur deci foarte mult şi considser că este o onoare pentru mine că mi s-a selecţionat filmul".

Putem spune că Festivalul de la Cannes e ca o vitrină pentru filme, e o trambulină pentru cariera unui film şi a cineastului care l-a realizat?

"Absolut! Publicul de la Cannes este foarte educat, critic şi exigent. Până acum nu am avut parte de un "barometru" ca să văd, din perspectiva celorlaţi, ce film am făcut".

Aţi avut din timp nişte "semnale" pozitive despre film, mai exact despre scenariu care a fost selecţionat încă de pe vremea când nu era încă decât la stadiul de proiect…

"De la scenariu la film foarte multe lucruri se pot duce în direcţia greşită şi filmul are de fapt o fibră diferită de scenariu. Scenariul era mult mai epic, mai greu, şi în plus avea nişte reminiscenţe de literatură care nu s-au translatat în film. De aceea cred că filmul este mult mai robust decât scenariul. Dacă cineva vede filmul şi a citit scenariul, cu siguranţă nu se lipesc unu la altul".

Ziarul Le Monde descrie "Câini" ca pe un "thriller atipic". De unde, cum v-a venit ideea pentru acest film?

"Povestea în sine e imaginată de mine. Ce m-a inspirat cu adevărat este un sentiment, nişte emoţii pe care le-am trăit când eram mic. Am copilărit la bunica la ţară şi de foarte multe ori am fost martorul unor evenimente destul de violente între localnici. După cum ştiţi, România rurală uneori poate să fie destul de dură. Au rămas cu mine sentimentele acestea, senzaţia de violenţă nejustificată şi care nu are nicio miză, nicio cauză. Cred că a fost până la urmă o formă de catharsis; trebuia să spun, poate nu neapărat povestea asta, dar să spun tot ceva legat de lumea aia, legat de atmosfera, legat de sentimentele alea".

Acţiunea se petrece într-un sat pierdut din România unde, spuneţi Dvs, "legea nu e decât un concept abstract". Chiar mai există astfel de locuri în România de azi?

"Oh, da, există! Eu nu mai am televizor de foarte multă vreme dar când aveam televizor erau tot timpul ştiri despre oameni care se omorau iar mizele erau complet derizori. Nu vreau să generalizez, nu vreau să spun că asta e România, departe de mine intenţia asta, nu vreau să fac niciun fel de comentariu dar, da, există cu siguranţă astfel de locuri în România".

Realizarea filmului a durat destul de mult, vreo 4 ani de zile. De ce a fost nevoie de atâta timp?

"E un demers destul de greoi ca să faci un film; cel puţin aşa a fost în cazul meu. Am stat ca să scriu scenariul un an sau doi după care m-am dus cu scenariul în diferite workshopuri prin Europa. După aceea, când mi s-a părut mie că scenariul este într-o formă bună, am găsit un producător în România, am aplicat la CNC, nu am câştigat la CNC, deci a mai trecut aproape un an. Am aplicat din nou; odată ce am câştigat la CNC în România am început să căutăm producători în străinătate pentru că altfel nu aveam cum să facem filmul, era total imposibil. Toate lucrurile astea durează, există un soi de inerţie a procesului de facere a filmului, cel puţin în sistemele astea în care sunt subvenţionate filmele de stat, de organisme publice".

E greu deci să faci filme astăzi în România cu toate că există mulţi oameni talentaţi acolo - dovadă numărul mare de filme selecţionate anul acesta la Cannes. Fără un sprijin extern, aceste filme nu s-ar putea face?

"Cu siguranţă că filmul meu nu ar fi avut nicio şansă să fie produs dacă nu aveam sprijin din exterior. Noi acum suntem o co-producţie româno-franco-bulgaro-qatar şi dacă nu-i aveam pe aceşti parteneri, cu siguranţă că nu am fi reuşit să facem filmul. Nu vreau să repet însă ceeace s-a spus déjà de multe ori referitor la infrastructură, la felul cum sunt daţi bani şi pe ce criterii…"

Filmul "Câini" va avea premieră în România de abia la toamnă. Nu-i cam târziu? Nu ar fi fost mai bine şi pentru film şi pentru spectatori, pentru cinefili, să profite de faptul că filmul e acum în lumina reflectoarelor la Cannes ca să iasă pe piaţă în România acum?

"Filmul va fi în iunie şi la TIFF. După aceea, într-adevăr, filmul va ieşi în cinematografe în septembrie. Din câte am înţeles, vara este o periaodă destul de aglomerată. Fie pentru că oamenii pleacă în vacanţe şi deci nu mai merg la cinema, fie că sunt foarte multe blockbustere americane care ies tot atunci. E foarte greu ca film independent românesc să răzbaţi printre blockbustere americane şi atunci am decis să-l scoatem pe piaţă cândva spre sfârşitul lui septembrie".