Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O sută de ani mai târziu, acordurile Sykes-Picot tot mai sunt criticate

sykes_picot_carte_wikipedia_0.jpg

Harta Orientului apropiat si mijlociu decupatà dupà acordurile Sykes-Picot
Harta Orientului apropiat si mijlociu decupatà dupà acordurile Sykes-Picot
Image source: 
wikipedia.org

Se împlinesc 100 de ani de la semnarea acordurilor zise Sykes-Picot prin care Marea Britanie şi Franţa au decis, în secret, să-şi împartă zonele de influenţă în Orientul apropiat şi mijlociu. Această « remodelare » a zonei, în vigoare şi astăzi, ar fi la originea multiplelor conflicte care au marcat regiunea.

La sfârşitul anului 1915, în plin Prim război mondial, Parisul şi Londra, capitalele celor două mari imperii din acea epocă, discută despre cum să împartă, să « împrăştie » diversele provincii arabe al Imperiului otoman muribund. După îndelungi schimburi epistolare între cele două capitale, specialistul şi consilierul de la Foreign Office Mark Sykes şi diplomatul francez François Georges-Picot semnează documentul care va redefini frontierele din Orientul apropiat şi mijlociu. Acordul care le va purta numele, Sykes-Picot, e ţinut la secret până în 1917 când în timpul revoluţiei din Octombrie, bolşevicii găsesc o copie în arhivele ministerului de externe ţarist – doar ruşii şi italienii ştiau de existenţa acordului.

Se dezvăluie astfel faptul că în ciuda promisiunilor de independenţă făcute arabilor, francezii şi britanicii decupează zona după bunul lor plac în 5 regiuni diferite: o zonă formată de Mesopotamia este sub administraţia directă a Marii Britanii. Franţa de partea ei pune mâna pe o altă zonă ce merge de la Muntele Liban, la coasta siriană şi Cilicia. In fine, Palestina este internaţionalizată cu Ierusalimul oraş sfânt pentru cele trei religii monoteiste. Restul statelor arabe independente sub dominaţia haşemiţilor sunt împărţite în două zone de influenţă şi de tutelă.

Impunând frontiere noi, acordurile Sykes-Picot au fost considerate de mulţi ca o trădare şi o injustiţie

O sută de ani mai târziu, cu excepţia Palestinei şi a Transiordaniei – devenită Iordania -, liniile create de acordurile Sykes-Picot sunt mai mult sau mai puţin aceleaşi. Ori aceste decupaje teritoriale sunt de o importanţă capitală întrucât au determinat de o manieră arbitrară pentru fiecare stat în parte suprafaţa sa, geografia şi economia sa, deschiderea sau nu la mări şi structura populaţiei.

Interesele franceze şi britanice nu erau doar energetice. Franţa avea încă dinainte de 1916 o importantă influenţă culturală în Siria. De partea ei, Marea Britanie avea interese strategice : controlul Orientului mijlociu e esenţial pentru a asigura drumul spre India, principala colonie. Impunând frontiere noi unor populaţii care visau la altele, acordurile Sykes-Picot au fost considerate de mulţi ca o trădare şi o injustiţie. Resentimentul faţă de aceste texte au fost şi mai sunt şi azi un important motor al politicii externe duă de Turcia lui Recep Erdogan. In opinia liderilor turci actuali – acuzaţi de adversarii lor că sunt « neo-otomani » - acordurile Sykes-Picot au ridicat bariere artificiale între popoarele musulmane şi au privat Turcia de influenţa ei naturală în regiune. Erdogan nu ratează o ocazie de a denunţa « târguiala » dintre Paris şi Londra care au trasat graniţele « cu rigla ».

Nimeni nu a reuşit în o sută de ani să schimbe acordurile Sykes-Picot

După o primă zdruncinare în 2003, odată cu invazia americană din Irak, acordurile Sykes-Picot sunt acum puse la grea încercare de urmările revoluţiilor arabe. Unii îşi imaginează déjà un Sunnistan, alţii visează la Kurdistan sau la un Siistan. Pe scurt o « balcanizare » a Orientului apropiat şi mijlociu.

In fine, în 2014, zidul de nisip care marca frontiera acordurilor Sykes-Picot între Siria şi Irak a fost măturat de Organizaţia stat islamic. Jihadisştii vor să dărâme « complotul occidental », « conspiraţia Sykes-Picot » cum era botezat într-una din primele înregistrări video şi să clădească un califat în regiune. Pentru Daech, islamul este elementul federator al popoarelor în urma eşecului înregistrat de panarabism. « Acordurile secrete de acum o sută de ani au fost transformate de Organizaţia stat islamic într-o chestiune arzătoare şi contemporană » spune un istoric de la Universitatea Columbia citat de colegii noştri francezi de la RFI.

Marii perdanţi ai acordurilor Sykes-Picot sunt kurzii şi palestinienii

Mulţi alţi analişti estimează că pe baza unor negocieri noi s-ar putea crea de exemplu un stat nou în nordul Irakului chiar dacă azi toată lumea refuză să evoce acest dosar. Va trebui să ia naştere şi un stat palestinian. « Acest lucru ar fi un factor de dezamorsare a tensiunilor din regiune » notează directorul Institutului de cercetări şi studii Mediterana-Orientul apropiat. E adevărat că mai toţi specialiştii afirmă că marii pierzători ai acordurilor Sykes-Picot sunt kurzii şi palestinienii.

O sută de ani mai târziu, acordurile Sykes-Picot tot mai sunt criticate