«Regizorii români au adus la Cannes sânge proaspăt şi energie celei de-a 7-a arte» - Le Figaro

Colegii noştri de la RFI în franceză sunt de părere că « Ken Loach a obţinut la Palme d’or pentru că a îndrăznit să facă ceeace nimeni nu ar fi făcut : a filmat în oraşul său natal din Midlands. A observat şi captat pe peliculă mizeria dimprejur şi a făcut un film după modelul « Mizerabililor » lui Victor Hugo ».

Libération e de părere că « mai toate senzaţiile puternice din anul acesta de la Festival, lipsesc de pe lista laureaţilor. Rareori un palmares a dejucat atât de mult pronosticurile. Toată lumea dădea filmul formidabil « Toni Erdmann » al germanei Maren Ade câştigător ori juriul a preferat să premieze 7 alte filme, “Toni Erdmann” plecând fără nimic. Trebuie oare să ne indignăm ? » se întreabă Libération. « I, Daniel Blake » e un pur film de stânga pentru spectatori de dreapta » exclamă cortidianul de stânga, vizibil nemulţumit de La Palme d’or.

Le Figaro : Transilvania e cu noi !

Le Figaro regretă că « din nou Festivalul ratează ocazia să acorde o Palme d’or unei femei », în speţă lui Maren Ade. Ziarul conservator salută însă « prezenţa în acest an a unor filme excepţionale semnate de realizatori români. Spre deosebire de vampiri, ei au adus un sânge proaspăt celei de-a 7-a arte, o artă devenită tot mai anemică ». Pentru criticul francez, filmul « « Bacalaureat » al lui Mungiu este aproape o capodoperă ». Le Figaro aminteşte pe scurt – ca să laude din nou - şi alte două pelicule româneşti, « Sieranevada » lui Cristi Puiu şi « Câini » a lui Bogdan Mirică. « Cinemaul acestor trei regizori afişează o urgenţă, o necesitate, o energie care dispăruseră de pe ecrane. Transilvania e cu noi ! » exclamă entuziast Le Figaro.

Le Point descrie Cannes 2016 ca « o politică a emoţiei. Juriul a preferat să se lase tuşat decât să ne uimească. Păcat pentru filmele mai originale. Palmaresul este surprinzător şi departe de dorinţele presei specializate » conchide criticul revistei săptămânale franceze.

L’Obs, şi ea publicaţie hebdomadară, notează că palmaresul din acest an este « timid. Multe filme frumoase din competiţie au fost ignorate, semn că juriul prezidat de australianul George Miller a dus lipsă de curaj ».