Atribuţiile Primăriei Parisului

Să începem cu cifre concrete : Anne Hidalgo, primăriţa Parisului, are o leafă lunară de circa 8.700 de euro. Adjuncţii ei – 37 la număr – nu iau « decât » vreo 4.800 de euro pe lună, la fel cât fiecare dintre cei 163 de consilieri ai primarului general. Cei 20 de primari de sector – de arondisment cum se zice aici – câştigă la fel, adică lunar 4.800 de euro.

Alegerile municipale din Paris au loc pe arondismente, după aceaşi procedură ca în toate comunele de peste 3.500 de locuitori. Consiliile de sector îi aleg pe primarii de sector o săptămână după scrutin. In fiecare arrondisment, primul ales de pe listă face parte şi din Consiliul Parisului – un soi de guvern al capitalei – Consiliu care-l alege pe Primarul general. Acest consiliu al Parisului are duble atribuţii : e şi consiliu municipal – adică administrează o comună – dar şi consiliu departamental – adică administrează un departament. De aceea, la Paris nu au loc alegeri departamentale întrucât capitala e şi oraş şi departament.

Istoric vorbind, prima municipalitate pariziană s-a constituit în 1260 pe vremea regelui Saint Louis. Actualul decupaj al Parisului în 20 de arrondismente datează însă din 1859. O lege din 31 decembrie 1975 restabileşte funcţia de « Primar al Parisului ». Primul care o va ocupa începând cu 1977 este conservatorul Jacques Chirac, cel care avea să devină ulterior şi preşedinte al Franţei.

Mare parte din bugetele şi proiectele pentru Paris sunt votate în Consiliul capitalei sub preşedinţia primarului de Paris care dispune de puteri mult mai mari decât ceilalţi semeni ai lui din provincie. Din motive de descentralizare, o lege botezată PLM, prescurtarea de la Paris-Lyon-Marsilia dă puteri şi o organizare diferită celor mai mari trei oraşe din Hexagon.

Culoarele de biciclete şi biciclete în self-servici, o idee de succes a lui Delanoë

Consiliile de arondismente gerează doar echipamentele de proximitate – culturale, sportive sau sociale – şi mai nou şi creşele. Primarii de sector nu dispun însă de buget sau de mijloace proprii, competenţele lor sunt deci mai mult consultative, decizia venind de la « centru ». Tot de la Primarul capitalei, mai exact de la socialistul Bertrand Delanoë, a venit ideea de a rezerva pe carosabil un culoar doar pentru autobuze, taxiuri şi biciclete – când acestea nu au culoarul propriu lor pe trotuare. La fel, decizia de a construi o bibliotecă sau o piscină nouă municipală la Paris, îi revine Primarului general. Tot el se ocupă de curăţenia străzilor şi de programele urbanistice.

Să mai spunem că tot primaria « mare » se ocupă de menţinerea ordinii la bâlciuri şi în pieţele provizorii, ambulante,dar şi de tot ce e legat de circulaţie şi parcări. Tot atâtea competenţe « moştenite » de la Prefectura de poliţie a Parisului.

O realizare municipală de răsunet care a revoluţioant circulaţia la Paris a fost introducerea în iulie 2007 a unui sistem de biciclete disponibile fie gratis fie contra unui abonament cotidian, săptămânal sau anual contra unui preţ simbolic. Aceste Vélib sunt circa 19 mii la Paris şi în periferia apropiată a capitalei, biciclete repartizate pe circa 1200 de staţii. In general între două staţii nu sunt mai mult de 300 de metri, proximitate care a făcut şi succesul acestui mijloc de transport. Circa 250 de mii de parizieni au un abonament anual care costă între 30 şi 40 de euro. Un traseu din două realizat cu astfel de biciclete este în interes profesional.

In fine, să mai spunem că Parisul nu este înfrăţit decât cu un singur oraş din lume şi anume cu Roma şi asta din 1956. Sloganul acestei înfrăţiri este « Doar Parisul este demn de Roma ; doar Roma este demnă de Paris ». Capitala Franţei a semnat însă pacte de amiciţie şi cooperare cu o serie de capitale din lume dar ... nu şi cu Bucureştiul.