«Summit NATO la Varşovia, în coasta ruşilor»-Le Monde
nato.jpg
Relaţiile dintre NATO şi Rusia sunt tot mai proaste din 2014 încoace, anul în care Moscova a decis să anexeze Crimeea înainte de a sprijini apoi, mai mult sau mai puţin făţiş, rebeliunea separatistă din estul Ucrainei. Relaţiile au fost înveninate şi de recenta întărire militară fără precedent a poziţiilor NATO în estul Europei. Exerciţii militare de amploare, inaugurarea scutului antirachete de la Deveselu, extinderea lui în Polonia peste puţin timp – iată tot atâtea iniţiative care repun în cauză forţa de disuasiune rusă din Europa. In acest context, să reamintim şi semnarea recentă a unui protocol de aderare la NATO a Muntenegrului, semn că lărgirea Alianţei nu s-a terminat în 2009 odată cu primirea Croaţiei şi a Albaniei. « Dosarele ucrainean şi georgian vor sta însă deoparte la Varşovia », spun surse citate de Le Monde. Ce se va concretiza însă va fi triplarea efectivelor Forţei de reacţie rapidă până la 40 de mii soldaţi şi constituirea unei componente botezată « Vârf de lance » formată din 5 mii de militari operaţionali în maximum 48 de ore.
In paralel, liderii NATO caută să-i liniştească pe ruşi. « Experţii NATO sunt convinşi că Vladimir Putin nu are intenţia să atace graniţele Alianţei. Nu-i mai puţin adevărat că liderul de la Kremlin a introdus ambiguitatea în toate domeniile militare » scrie analistul de la Le Monde. « Nu căutăm confruntarea cu Moscova ; dimpotrivă, ne dorim un dialog constructiv dar totodată ne vom apăra fiecare aliat contra oricărei ameninţări » spunea recent Jens Stoltenberg, secretarul general NATO. Aliaţii sunt unanimi în a spune că « umbrela » pe care o construiesc în est nu se face contra Rusiei ci contra unei eventuale lovituri venite din Orientul apropiat, mai exact din Iran.
In realitate, Stoltenberg dar şi majoritatea aliaţilor caută să evite cu orice preţ ruperea actului fondator NATO-Rusia semnat în 1997. Act care interzice prezenţa de forţe permanente şi numeroase la frontierele estice ale Pactului nord-atlantic. E şi motivul pentru care forţele şi mijloacele puse în practică sunt în realitate mai degrabă simbolice, lucru care ar trebui să incite Moscova la prudenţă fără să-i ofere pretextul unei escalade. Nu trebuie uitat că în timpul războiului rece erau staţionaţi în Europa circa 300 de mii de militari americani...
Există viziuni diferite despre viitorul relaţiei NATO-Rusia
A organiza un summit NATO la Varşovia, capitală din fostul bloc sovietic, se anunţa déjà ca un exerciţiu delicat. In plus, ţinând cont de situaţia actuală, NATO e obligată să revină la rolul ei istoric fundamental, acela de a constitui o apărare colectivă în faţa ameninţării ruse după ce ani de zile trupele Alianţei s-au proiectat, uneori, la zeci de mii de kilometrii depărtare de bătrânul continent.
In acest context, miza reuniunii de la Varşovia este de a afişa o unitate NATO iar aici lucrurile se complică, cel puţin văzut din culise. « Aliaţii din estul Europei – România intră în acest grup – stresaţi de demonstraţiile de forţă ale puterii ruse nu departe de graniţele lor şi tentaţi să se repoziţioneze într-o postură de război rece, au tendinţa să supraliciteze. De partea lor, marile ţări – SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania – insistă pe dialogul necesar cu Moscova » comentează Le Monde.
Pe un ton mult mai tăios, un specialist al zonelor de influenţă ale Moscovei citat de situl conservator Atlantico, afirmă că « principala problematică NATO este concertarea între aliaţi. Pe de o parte, ţările din est înţeleg pericolul pe care-l reprezintă Rusia ; pe de altă parte, ţări precum Franţa estimează că atitudinea statelor baltice este alarmistă şi secundară. Iată de ce actualmente este greu să faci ca ţări precum Franţa şi Polonia să se înţeleagă în sânul Alianţei având în vedere viziunile total divergente pe care le au despre Rusia şi intenţiile acesteia. »
Barack Obama îi repune pe americani acolo unde erau la terminarea celui de-al doilea război mondial
Pentru Barack Obama, summitul de la Varşovia este ultimul la care participă în calitate de preşedinte american. Fără îndoială că va căuta să arate Rusiei că occidentalii rămân sudaţi, uniţi. Problema este că Obama spera la începutul mandatelor sale să basculeze strategia Washington-ului spre Asia, lăsând apărarea Europei tot mai mult pe mâna europenilor. Ori, iată că astăzi, în ajunul plecării sale de la Casa albă, Barack Obama e nevoit să-i repună pe americani acolo unde erau la terminarea celui de-al doilea război mondial, în rolul de protectori ai aliaţilor lor europeni – având în vedere că mare parte din contigentele evocate mai înainte vor fi formate din soldaţi americani.