Avignon, capitala teatrului politic

Este cazul cu spectacolul care a deschis festivalul, regizat de flamandul Ivo van Hove, şi creat la Comedia franceză. In curtea de onoare a Palatului Papilor, la Avignon, actorii acestei prestigioase instituţii îşi asumă parcă un rol nou, acela de a trezi conştiinţele din amorţire şi de a avertiza că perioada prin care trece în prezent Europa are similitudini neliniştitoare cu anii cînd nazismul se instala în Germania.

Spectacolul intitulat “Damnaţii” denunţă într-un mod direct criza democraţiei şi a partidelor tradiţionale în Europa, fenomenul tot mai pronunţat al xenofobiei şi al populismului, precum şi spectrul naţionalismului care nu poate genera decît violenţă şi ură.

Un alt spectacol cu mesaj politic va începe pe 16 iulie şi este aşteptat cu interes la Avignon, cu atît mai mult cu cît poartă semnătura regizorală a polonezului Krystian Lupa. Si el, ca şi Ivo van Hove, pare convins că istoria este un etern reînceput, ceea ce un poate decît să ne îngrozească dacă ne gîndim la dramele secolulul al XX-lea. Krystian Lupa a montat piesa “Piaţa eroilor” a dramaturgului austriac Thomas Bernhard.

“Ca şi în anii 30, un mare vid spiritual se abate asupra continentului. Cultura poate demonstra că aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte.” Am citat din ceea ce declară Krystian Lupa în interviurile sale. In piesa sa, creată pentru prima data în 1988, Thomas Bernhard ne propune un caz de conştiinţă, este vorba de criza personală pe care o trăieşte un profesor care pînă la urmă se sinucide în Piaţa Eroilor de la Viena, adică în acelaşi loc în care vienezii au aclamat anexarea Austriei de către Germania nazistă în 1938.

Mai mult decît oricînd deci Festivalul de la Avignon se doreşte un forum de dezbatere, ceea ce explică şi directorul manifestării, regizorul Olivier Py în caietul program. Citez din interogaţiile sale, un veritabil manifest politic: “Cum să trăieşti cînd politica este fără speranţă şi uită de viitor? Cum să trăieşti cînd ideile nu mai au nici o valoare, cînd corpul social este dezmembrat, înfricoşat, redus la tăcere? Cînd revoluţia este imposibilă ne rămîne teatral.”

Această ultimă frază sună ca un strigăt, ca un slogan, preluat de fapt de mai mulţi artişti constituind un fel de “Internaţională” a oamenilor care cred în puterea scenei şi a cuvîntului. Caracterul internaţional al Festivalului nu se dezminte nici anul acesta, şi semnalez în programare artişti care vin din Siria, Iran sau Liban, dar şi din Rusia sau România (reprezentată prin Gianina Cărbunariu).