14 iulie: Ziua Naţională a Franţei, pusă sub semnul memoriei, dar şi al valorilor universale

Astăzi există la Paris o Piaţă a Bastiliei iar în staţia de metrou se vad cîteva ruine iar toţi cei care trec pe acolo pot citi pe o plăcuţă că respectivele pietre făceau parte din temeliile fostului edificiu. Revoluţionarii au distrus din temelii acel fort simbolizînd puterea regală, absolutismul şi caracterul discreţionar al acestuia. Cînd regii Franţei trimiteau pe cineva la Bastilia se ştia că respectivul nu putea avea parte de nici o judecată echitabilă, exista de altfel în epocă expresia “cît vrea regele”. Altfel spus, cei care ajungeau la Bastilia rămîneau acolo “cît voia regele”. Din toate punctele de vedere deci data de 14 iulie 1789 rămîne un moment fondator al unui lung drum pe care l-a parcurs Franţa spre statul de drept şi crearea unei republici egalitare.

Francezii sunt ataşaţi de simbolurile care ţin de revoluţia franceză şi există un anumit spirit revoluţionar care nu s-a stins de fapt niciodată. Intr-un fel Franţa rămîne în continuare o ţară aparte în spaţiul occidental, mai ales prin această mentalitate egalitaristă şi revoluţionară, prin ataşamentul faţă de achiziţiile sociale şi prin maniera în care societatea franceză reacţionează des, prin greve şi manifestaţii, la orice tentativă de limitare sau restrîngere a unor avantaje sociale. Ceea ce s-a văzut şi în ultimile luni prin numeroasele mobilizări împotriva unei noi legi a muncii destinată să ofere ceva mai multă marjă de manevră patronilor care vor să licenţieze salariaţi.

Data de 14 iulie este, în mod tradiţional, sărbătorită în toate comunele Franţei prin baluri populare şi focuri de artificii. La Paris este organizată cu mare fast o defilare militară difuzată în direct la televiziune. De notat că anul acesta preşedintele François Hollande a decis să mobilizeze mai puţini militari pe bulevardul Champs Elysées şi să pună accentul pe mobilizarea tineretului în apărarea valorilor republicii.

O decizie care are legătură fără îndoială cu evenimentele recente, atentatele teroriste şi radicalizarea islamistă, chiar pe teritoriul Franţei, a unor tineri provenind din imigraţia musulmană, mulţi dintre aceşti tineri fiind însă născuţi pe teritoriul francez. Reiau cîteva date din depeşele agenţiilor de presă: 3200 de tineri şi tinere defilează astăzi pe Champs Elysées, precum şi 212 vehicule militare şi 85 de elicoptere. Ca în fiecare an există şi invitaţi militari de onoare, iar astăzi onoarea revine unor trupe din îndepărtata Australie şi îndepărtata Noua Zeelendă.

Aş mai adăuga în context că este aşteptată alocuţiunea preşedintelui François Hollande într-un moment cînd ieşirea Marii Britranii din Uniunea Europeană aproape că obligă Franţa să-şi asume un nou rol. Practic, în sînul Uniunii Europene, Franţa este acum singura ţară care deţine arma nucleară şi are un loc permanent în Consiliul de securitate ONU, ceea ce îi conferă un statut special.

Să revenim însă la Avignon pentru că şi aici ziua de 14 iulie este una specială. Si aceasta datorită fluxului se spectatori. Practic oraşul este luat cu asalt pe 14 iulie, în sensul că multe familii vin la Avignon pentru focurile de artificii şi pentru spectacole, evident. Companiile de teatru sunt foarte mulţumite în fiecare an cînd vine ziua de 14 iulie pentru că este, poate, singura zi a festivalului cînd aproape toate sălile de teatru sunt pline. Iar anul acesta ziua de 14 iulie cade, strategic vorbind, cît se poate de bine, adică la mijlocul săptămînii, ceea ce înseamnă că mulţi turişti deveniţi festivalieri vor face “podul” şi vor rămîne cel puţin pînă duminică.

De luni încolo deci vor începe zile mai dificile pentru unele companii pentru că o parte dintre festivalieri vor pleca. Există de altfel la Avignon un sindrom post-14 iulie, în sensul că scade numărul spectatorilor după această dată, deşi vine un nou val de spectatori proaspeţi pentru a doua parte a festivalului.

Marele spectacol al zilei de 14 iulie aici la Avigon este, cum spuneam, focul de artificii de la ora 22, atunci cînd nu bate Mistralul. Salvele sunt trase de pe podul de la Avignon şi de pe malul Ronului, întreagul oraş care este înconjurat de ziduri devine deci un fel de decor natural pentru cei care privesc spectacolul şi mărturisesc că el este impresionant, mai rămîne să-ţi găseşti locul cel mai potrivit pentru a avea o privire largă şi asupra oraşului, şi asupra fluviului, şi asupra podului de la Avignon şi, bineînţeles, asupra cerului înstelat care se înstelează şi mai mult odată cu aceste focuri de artificii.