Gianina Cărbunariu: “Tigresa” provoacă încîntare şi emoţie la Avignon

Povestea pe care o imaginează Gianina Cărbunariu este simplă dar are ceva din complexitatea miturilor moderne. Un animal, o “tigresă” evadează dintr-o grădină zoologică iar perliplul ei ca fiinţă liberă ne este povestit de tot felul de martori oculari, inclusiv de cîteva păsări şi de cîteva animale. Pornind de la această aventură sinonimă cu descoperirea libertăţii (care se termină prost întrucît trigresa este împuşcată pînă la urmă pe străzile oraşului de forţele de ordine) Gianina Cărbunariu realizează, cu har ludic şi cu elemente de fabulă filozofică, un fel de radiografie socială a unei întregi comunităţi.

In ziua în care am văzut eu spectacolul, într-un teatru care afişa “complet” la Avignon, am gustat printre altele şi plăcerea de a vedea spectatori “fericiţi” în sală. Oamenii surîdeau, rîdeau, aveau trăiri emoţionale şi savurau din plin inteligenţa textului şi a montării, participau prin reacţiile lor la construirea unui sens pentru că piesa, prin ambiguitatea sa subtilă, incită la o astfel de comuniune culturală.

“De fapt cine este tigresa?”, se întrebau fără îndoială spectatorii, încîntaţi în mod evident că aveau în faţa lor o enigmă socială demnă de inteligenţa lor reflexivă, fără urmă de intenţie didactică. Aceasta este marea forţă a acestui text, faptul că se înscrie în sfera teatrului social fără a agresa pe nimeni cu vreun mesaj “prêt-à-porter”.

Din punctul meu de vedere, “tigresa” este chiar Gianina Cărbunariu, care a reuşit să se impună în teatrul european, ca regizoare şi ca autoare, cu graţie şi eleganţă, avînd ceva important de spus şi reuşind cu originalitatea demersului ei să-şi transmită mesajul. Vă invit să o ascultăm însă chiar pe Gianina Cărbunariu care ne-a acordat un interviu, pentru RFI, la umbra Palatului Papal.