Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Portretul asasinului de la Nisa se clarifică, omul era interesat de jihadism

culture_-_2016-07-15t150103z_1799260148_lr1ec7f15pg3c_rtrmadp_3_europe-attacks-nice_0.jpg

Nisa, nevoia de reculegere dupa atacul terorist
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Procurorul Parisului afirmă într-un comunicat că teroristul de la Nisa care ucis 84 de persoane pe data de 14 iulie era interesat de mişcarea jihadistă radicală. Pentru moment nu există dovezi în ce priveşte legăturile sale cu Organizaţia statul islamic, dar în memoria ordinatorului său au fost găsite imagini de o mare violenţă.

Aceste noi elemente sunt de natură să completeze portretul psihologic, pînă acum destul de amibguu, al asasinului. Ancheta a confirmat deja caracterul premeditat al acţiunii sale. Tunisianul de 31 de ani stocase însă în ordinatorul său şi “fotografii cu caracter foarte violent de cadavre precum şi fotografii avînd legătură cu islamul radical”, a precizat procurorul Parisului în cadrul unei conferinţe de presă. Radicalizarea este un fenomen care poate interveni foarte repede în cazul unor persoane perturbate, sau în cazul unor indivizi fascinaţi de violenţă, mai arată magristratul, cuvinte reluate de Agenţia France Presse.

In Paralel, la Nisa, pe Promenada englezilor, continuă pelerinajul celor care simt nevoia să depună flori, să se reculeagă sau să scrie un text destinat victimelor. Turişti şi localnici, oameni de toate vîrstele şi condiţiile vin în flux continuu dintr-o nevoie profundă de a exorciza frica, de a-şi exprima solidaritatea dar şi oprobiul.

Pentru prima dată de cînd Franţa este confruntată cu atacurile teroriste publicul recurge însă şi la o manieră mai specială de a-şi exprima furia şi dezgustul: zeci de oameni vin pur şi simplu să scuipe şi să arunce gunoaie în locul în care a fost doborît teroristul. Un fel de memorial al oprobiului s-a creat spontan în faţa palatului Mediteranei, acolo unde asasinul şi-a terminat cursa dementă fiind împuşcat de poliţişti. Iar unii trecători simt şi nevoia să-l insulte, să scrie chiar mesaje insultătoare (cum ar fi “assassin” sau “fils de pute”) pe care să le lase în locul respectiv.

Psihologii justifică aceste reacţii, lacrimile şi durerea nu exlud furia născută dintr-un teribil sentiment de repulsie faţă de astfel de acte barbare. Identificarea asasinului cu un morman de gunoi pe care nu merită decît să scuipi este însă un fenomen, cum spuneam, inedit în spaţiul comportamentului urban francez.