Thierry Wolton: "Istoria mondială a comunismului"

"Istoria mondială a comunismului", este titlul generic al acestei vaste lucrări în trei volume, dar sunt extrem de interesante şi titlurile individiuale, ale fiecărui volum în parte. Primul se numeşte "Călăii." Al doilea se numeşte "Victimile." Iar al treilea se va numi "Complicii." Din această simplă enumerare reiese clar ambiţia istoricului de a organiza materia pe înţelesul tuturor, de fapt pe înţelesul marelui public, dar se simte şi o anumită atitudine a sa în faţa subiectului. Thierry Wolton nu ascunde faptul că pentru el comunismul a fost o teribilă dramă a umanităţii şi o formă de oroare, motiv pentru care de fapt şi-a atras şi anumite critice în Franţa, fiind acuzat că este un "anti-comunist primar".

Merită amintit că Thierry Wolton, născut în 1951, a avut un parcurs de jurnalist, la cotidianul Libération, la Radio France Internationale, la revista Le Point, la revista Elle… Incă de foarte tînăr istoricul francez a avut curiozitatea să treacă de partea cealaltă a "cortinei de fier" şi să vadă concret ce se întîmpla în Uniunea sovietică precum şi în alte ţări din aşa numitul (pe atunci) "lagăr sovietic".

El şi-a asumat chiar riscul de a se întîlni cu unii dizidenţi precum Vaclav Havel, Adam Michnik sau Andrei Saharov. In ciuda acuzaţiilor care i s-au adus, de a fi devenit un "anti-comunist" primar, personal eu cred că Thierry Wolton a înţeles mai mult şi mai repede decît mulţi alti intelectuali occidentali din ceea ce se întîmpla în lume comunistă. Thierry Wolton a şi predat în Franţa istoria comunismului, fiind şi autorul altor lucrări de mare interes precum "KGB-ul în Franţa" sau "Marea recrutare" (titlu pe care l-aş traduce mai degabă prin "Marea racolare"…)

Nu ne propunem aici să rezumăm cele două volume deja publicate din istoria mondială a comunismului, dar sunt importante întrebările pe care şi le pune, din start, Thierry Wolton lansîndu-se în acest demers de analiză şi reorganizare a informaţiilor (în lumina multor arhive care s-au deschis după căderea comunsimului în Europa de răsărit.) Nici o altă ideologie şi nici un alt sistem politic nu a cunoscut în istoria umanităţii o atît de imeptuoasă expansiune, scrie Thierry Wolton. Comunismul a dominat o treime din umanitate, a reprezentat o speranţă uriaşă şi a dus la "cea mai teribilă catastrofă umană din toate timpurile, prin durata şi amploarea sa". Istoricul francez încearcă deci să înţeleagă cum se explică succesul comunismului ca sistem de idei şi ca practică, de ce a eşuat şi cum de a putut înghiţi cu el milioane de vieţi omeneşti.

De la revoluţia din 1917 din Rusia pînă la revoluţia culturală din China din 1966, de la colectivizarea forţată a agriculturii pînă la industrializarea forţată, de la lagărele de concentrare pînă la cenzură şi autocenzură, toate aspectele sunt studiate de Thierry Wolton care se dovedeşte şi un bun portretist, atît al călăilor cît şi al victimelor (în aşteptarea complicilor). El furnizează pe parcursul lucrării sale şi numeroase mărturii, unele aspecte le analizează tematic (cum ar fi orchestrarea înfometării maselor în Rusia, China sau Cambodgia) şi încearcă să propună o naraţiune a evenimentelor "în mers", altfel spus el prezintă "comunismul în acţiune".

De notat că istoricul nu este de loc tandru cu Partidul Comunist Francez, pe care îl acuză că a fost profund înfeudat lui Stalin, şi nici cu Revoluţia franceză care ar fi inspirat numeroase practici revoluţionare "radicale" în secolul al XX-lea.

"Fraza cea mai criminală din istorie este cea inventată de Marx care spunea că lupta de clasă este motorul istoriei", declară istoricul francez într-un interviu. Si tot el adaugă: "In numele luptei de clasă, zeci de milioane de persoane au murit. Tările comuniste nu au funcţionat decît în termenii luptei de clasă".

De la apariţia "Cărţii negre a comunismului" nici o altă lucrare dedicată acestui fenomen nu a mai avut amploarea acestei "Istorii mondiale a comunismulu". Cartea ar fi trebuit, după părerea mea, să producă un tsunami cultural, chiar un mea culpa din partea multor intelectuali francezi care prin tăcerea sau prin orbirea lor au fost complicii dictatorilor din estul Europei. Din păcate, însă, anul trecut, cînd au apărut primele două tomuri, toată lumea şi toată presa se aflau sub şocul atentatelor teroriste. Islamul radical, jihadismul, radicalizarea islamistă, pericolul unei noi forme de totalitarism, de fascism, care se profilează la orizont pe fond de ofensivă a integrismului, toate aceste subiecte deci au ocupat scena dezbaterilor.

Într-un fel această vastă lucrare a lui Thierry Wolton, atît de necesară, atît de aşteptată (cel puţin de unii intelectuali şi de o parte a marelui public) a căzut într-un moment mediatic nefavorabil. Mai rămîne ca ea să se impună în timp, şi vom face şi noi eforturi ca să nu cadă în uitare.