Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


François Hollande: "Este chiar mai greu decît îmi imaginasem"

1540-0.jpg

“Conversaţii private cu preşedintele”, editura Albin Michel
Sursa imaginii: 
credit foto: Albin Michel

Printre numeroasele cărţi care apar în această perioadă în Franţa unele sunt scrise de oameni politici sau conţin confesiuni ale oamenilor politici. Si nu este de mirare pentru că Franţa intră într-o intensă perioadă electorală în perspectiva prezidenţialelor de anul viitor. O carte care are şansa a atrage atenţia unui public numeros este de fapt o lungă conversaţie cu preşedintele François Hollande.

“Conversaţii private cu preşedintele” se intitulează acest volum apărut la editura Albin Michel şi din care revista Le Point publică săptămîna aceasta mai multe extrase. Iar cei care au stat de vorbă cu François Hollande, pentru că el este personajul principal al cărţii, sunt jurnaliştii (de televiziune) Antonin André şi Karim Rissouli.

“Este greu, bineînţeles că este greu. Este chiar mai greu decît îmi imaginasem.” Cu aceste cuvinte spuse de François Hollande îşi începe revista Le Point publicarea dosarului dedicat acestei cărţi şi a extraselor din ea. Cei doi autori s-au întîlnit cu François Hollande de 32 de ori, între 17 februarie 2012 şi 24 mai 2016. Deci ceea ce povesteşte preşedintele socialist pare să fie o privire de ansamblu asupra celor cinci ani petrecuţi la Palatul Elysée. François Hollande povesteşte tot ce a avut de înfruntat, de rezolvat, de abordat, de suportat în cursul acestor ani şi mai ales în contextul unor evenimente dramatice legate de multiplicarea atacurilor teroriste în Franţa.

Seful statului francez nu evită nici un subiect, nici măcar cele legate de viaţa sa intimă. Iar unele dintre afirmaţiile sale, reluate de revista Le Point, par să fie concluzii digerate cu multă înţelepciune. De exemplu această frază: "Nu e nici o dramă dacă totul se opreşte aici", dovadă că François Hollande este pregătit şi pentru perspectiva unei eventuale renunţări la o nouă candidatură la palatul Elysée.

Scriitorul şi psihanalistul Michel Schneider, care a citit aceste "conversaţii private", îl consideră pe François Hollande un fel de comentator al unei serii infinite de "dezastre". Acestea din urmă fiind de fapt problemele sau dosarele cu care s-a confruntat. Michel Schneider îl consideră însă pe François Hollande ca fiind cam narcisist, mai interesat de locul pe care îl va avea în istorie decît de rezolvarea problemelor concrete ale Franţei. De altfel, mai spune psihanalistul, aceasta este o boală a vieţii politice în general de cînd politica devenit extrem de mediatică. A guverna nu mai înseamnă astăzi a şti să vezi în viitor, a avea o viziune, ci a şti să te faci văzut, să fii mereu în atenţia mediilor de informare.

Michel Schneider îl mai critică pe François Hollande pentru o anumită prudenţă a sa, care se înscrie într-un fel de reflex al gîndirii politice corecte. De exemplu, pe parcursul celor 320 de pagini ale conversaţiilor, François Hollande nu utilizează decît o singură dată termenul "islamism", deşi vorbeşte mult despre lupta împotriva terorismului. Oare se teme că respectivul cuvînt ar putea fi "stigmatizant"? Un coşmar al omului politic astăzi este să nu cumva să "stigmatizeze" vreo comunitate sau grup social. Mai grav însă pare să fie faptul că şeful statului francez vede aceste atacuri ca un fel de catastrofe naturale, şi în consecinţă nu se simte vinovat de producerea respectivelor drame, cu morţii şi răniţii respectivi. 

Iată doar prima salvă critică la adresa acestei cărţi care probabil că va face să curgă multă cerneală. Prin tonul sincer şi reflexiv cartea are probabil şi enorm de multe calităţi, ca să nu mai spunem că publicul este întotdeauna avid de informaţii noi, "palpitante" din culisele vieţii politice.