La Calais construirea unui zid riscă să devină un simbol detestat

La prima vedere nu avem de-a face cu nimic special: zidul înalt de patru metri ar urma să fie lung de un kilometru în zona unui punct nevralgic unde camioanele sunt pîndite şi luate uneori cu asalt de migranţi. Construcţia zidului ar urma să înceapă la jumătatea lunii octombrie şi face parte dintr-un set de măsuri destinate să securizeze zona şi să-i descurajeze pe migranţi să mai vină la Calais. Ei sunt cîteva mii în aşa-zisa “junglă de la Calais”, un fel de tabără improvizată pe care autorităţile franceze au dezmembrat-o parţial în luna februarie.

De notat că populaţia de la Calais este excedată de ceea ce se întîmplă în oraşul lor, iar pentru şoferii de camioane accesul în tunelul de sub Marea Mînecii este un coşmar. Uneori candidaţii la azil în Marea Britanie blochează pur şi simplu şoselele în timpul nopţii pentru a-i obliga pe şoferi să oprească. Pînă acum nici o soluţie nu a fost găsită pentru clandestinii care vor să treacă în Marea Britanie, pe care autorităţile britanice nu îi vrea şi cărora Franţa nu le poate propune nimic durabil.

Ridicarea acestui zid riscă însă să amplifice resentimentele faţă de autorităţile franceze şi britanice, precum şi faţă de politica migratorie în Europa. Iată, ce spunea, de exemplu, un responsabil local:

"Ce cred eu despre această situaţie: avem deja 50 de kilometri de garduri de sîrmă ghimpată în jurul portului şi în jurul tunelului, ceea ce desfigurează mult oraşul Calais. Altădată Calais era numit oraşul dantelei, acum este oraşul sîrmei ghimpate. Nu vom putea în orice caz construi garduri de sîrmă ghimpată de-a lungul autostrăzii pînă la Paris. Problema trebuie abordată la bază şi anume dacă este oportun ca englezii să-şi menţină frontiera blocată"

Agenţia France Presse precizează într-o depeşă că respectivul zid de beton, pe partea de unde vin migranţii, va fi alunecos ca să nu poată fi escaladat, în timp ce pe partea dinspre autostradă va fi acoperit cu vegetaţie ca să se poată “pierde în peisaj”. Cu siguranţă că aceste detalii vor fi considerate ca fiind extrem de cinice, mai ales că de multă vreme cuvîntul “zid” are o conotaţie proastă.

O lume întreagă a detestat zidul de la Berlin. Iar pe măsură ce au apărut alte astfel de ziduri, în Israel de exemplu sau la graniţa dintre Statele Unite şi Mexic, imaginea lor în presă a fost cît se poate de deplorabilă. Cultura umanistă a Europei nu este compatibilă cu ideea de ziduri şi de sîrmă ghimpată, alt simbol nefast care evocă de-a dreptul lagărele de concentrare naziste şi Gulagul sovietic. În acelaşi timp Europa se află într-un moment de extremă fragilitate iar fluxul de imigranţi pune în pericol întregul ei edificiu instituţional şi de valori.

Zidul lung de un kilometru de la Calais riscă deci să devină, mai mult decît cei 50 de kilometri de garduri de sîrmă ghimpată, un nou simbol al panicii în care a intrat Europa pe fondul fluxului migratoriu.