Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


40 de ani la moartea lui Mao

2016-05-16t075450z_149265818_d1aeteildqab_rtrmadp_3_china-politics-anniversary.jpg

Mausoleul lui Mao din Piata Tia Nan Men
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Vineri 9 septembrie se împlinesc 40 de ani de la moartea lui Mao, „marele cîrmaci al Chinei”, de numele căruia sunt legate evenimente majore precum crearea Partidului Comunist Chinez, proclamarea Republicii Populare Chineze şi „revoluţia culturală”. Dacă în alte ţări istoricii aruncă o privire extrem de critică asupra lui Mao, în ţara sa el este adulat în continuare.

Pe bancnotele chineze, indiferent de valoarea lor, figurează un singur chip: cel al lui Mao. La Pekin, în Piaţa Tia Nan Men, mii şi mii de chinezi (dar şi turişti străini) vin în pelerinaj la mausoleul lui Mao, iar portretul său continuă să fie arborat peste tot, în ciuda faptului că un miliard trei sute de milioane de chinezi au intrat în era consumului febril şi a economiei de piaţă. Partidul Comunist Chinez a decis să-i menţină cultul deşi îi impută multe erori. Istoricii spun că un adevărat proces postum nu i se poate face lui Mao fără ca partidul însuşi să nu-şi piardă credibilitatea şi imaginea. In acest context, cum arată un comentator ale Agenţiei France Presse, este preferată „amnezia”.

Revista L’Obs a publicat în contextul acestei comemorări un dosar intitulat „Mao, cel mai mare criminal din istorie”. Istoricii care au realizat dosarul consideră că Mao Te Tung este responsabil de moartea a 50 de milioane de oameni, şi aceasta în condiţiile în care, cu jumătate de secol în urmă, populaţia Chinei era de numai 600 de milioane de locuitori. 45 de milioane de chinezi au murit doar în decurs de trei ani, ca urmare a unei politici agrare sinistre şi a foametei generată de ea.

Uluitoare rămîne, cînd vorbim de Mao, şi fascinaţia pe care a exercitat-o asupra multor intelectuali occidentali, şi mai ales francezi. Intre 1966 şi 1976 „marele cîrmaci” a fost o vedetă în Franţa, scrie revista L’Obs,  iar unii intelectuali cu nume sonore precum Philippe Sollers sau Roland Barthes au efectuat veritabile pelerinaje iniţiatice la Pekin.

Si chiar şi unii oameni politici francezi s-au ridiculizat vorbind despre Mao, cum a fost preşedintele Valéry Giscard d’Estaing care declara pe 9 septembrie 1976: „Odată cu preşedintele Mao Te Tung se stinge un far al gîndirii mondiale”.