Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Securitatea, temă de prim ordin în campania electorală din Franţa

2015-11-16t090636z_1749457430_lr2ebbg0paplh_rtrmadp_3_france-shooting.jpg

Un tînar se reculege în Piata Republicii de la Paris dupa atentatele de pe 16 noiembrie 2015
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Pe fondul ameninţării teroriste, securitatea a devenit o temă majoră de campanie în Franţa, în perspectiva alegerilor prezidenţiale de anul viitor. Subiectul îi preocupă pe francezi în aceeaşi măsură ca problema şomajului. In prezent asistăm chiar la înfruntare stînga-dreapta în materie de soluţii legate de securitate.

„Stat de drept” sau „stat de excepţie”?

Statul nu poate asigura securitatea absolută. De mai multe ori reprezentanţii executivului socialist au afirmat acest lucru, cu luciditate şi pragmatism. In context electoral însă subiectul riscă să fie instrumentalizat politic.

Mai precis unii candidaţi la cursa prezidenţială sunt tentaţi să spună cam aşa „dacă mă alegeţi pe mine situaţia se va schimba radical, francezii vor fi în securitate, ştiu eu ce trebuie făcut”. In realitate nimeni nu ştie cum va evolua situaţia internaţională, şi mai ales care ar fi metodele cele mai eficiente pentru ca francezii să nu mai fie confruntaţi cu „inamicul intern” (evocat de fiecare dată cînd se produce un atentat).

Două poziţii se structurează în prezent. In tabăra stîngii, François Hollande repetă că lupta împotriva terorismului trebuie dusă de pe poziţiile statului de drept. In tabăra dreptei, Nicolas Sarkozy consideră că într-un context excepţional se impun măsuri excepţionale şi lansează formula „stat de excepţie”. Liderul dreptei doreşte, de exemplu, să introducă un fel de „principiu de precauţie”. In virtutea acestuia ar putea fi expulzat orice străin aflat pe teritoriul Franţei şi bănuit de legături cu organizaţiile teroriste. Iar  fiecare francez care consultă regulat site-uri jihadiste ar urma să poată fi automat plasat într-un centru de deradicalizare.

Un veritabil duel are loc în prezent între cele două poziţii, cu reproşuri vehemente de ambele părţi. Premierul Manuel Valls s-a arătat în ultimul timp extrem de vehement faţă de Nicolas Sarkozy acuzîndu-l printre altele că atunci cînd se afla la putere nu a înţeles cît de mare era ameninţarea teroristă. Dovadă că tot Nicolas Sarkozy a procedat, în timpul mandatului său, la o reducere substanţială a forţelor de poliţie.

O a treia cale securitară, cea „republicană”

De notat, oarecum între aceste două poziţii, opinia unei femei, Nathalie Kosciusko-Morizet. Chiar dacă se situează în tabăra dreptei, ea evocă o posibilă „a treia cale” în materie de securitate, bazată pe „propuneri republicane exigente”.

Dar mai ales ea propune pur şi simplu interzicerea salafismului în Franţa. Trebuie întărit arsenalul judiciar pentru întărirea statului de drept, spune Nathalie Kosciusko-Morizet. In viziunea ei, salafismul este o ideologie bazată pe interpretarea unui text religios şi în virtutea căreia principiile religioase sunt prioritare principiilor republicane. Ori, o astfel de ideologie nu-şi are locul în Franţa. Nu este exclus ca şi stînga, sau o parte a ei, sau măcar premierul Manuel Valls, să fie sensibil la acest tip de raţionament de bun simţ de fapt.

Viitorul securităţii în multe ţări depinde de ce se va întîmpla în Siria

In materie de securitate o pagină esenţială se joacă însă în Orientul Mijlociu, şi mai ales în Siria, întrucît acest conflict a suscitat un număr surpinzător de „vocaţii jihadiste” în Franţa şi în alte ţări. Găsirea unei soluţii de pace în Siria ar putea deci avea un impact şi asupra securităţii pe întregul continentul European. Iar în acest moment ne aflăm în faţa unui nou plan ruso-american despre care nu ştim dacă va funcţiona, dar el are meritul de a există.

Un plan negociat timp îndelungat şi cu multe eforturi de răbdare de ambele părţi. In principiu americanii cer un fel de dovadă de bunăvoinţă din partea beligeranţilor, urmînd ca Washington-ul, dacă totul merge bine, să coopereze mai mult cu ruşii. Un fel de test este impus deci pe teren, li se cere rebelilor şi forţelor guvernamentale să respecte o încetare a focului de o săptămînă. Acordul ruso-american mai are şi nişte clauze secrete, dar în mare totul este bazat pe o nouă încercare de a obliga armele să tacă, măcar temporar, pentru a furniza credibilitate diplomaţiei.

Cotidianul le Monde subliniază însă că în contextul acestui conflict preşedintele rus Vladimir Putin a obţinut deja o mare victorie diplomatică. El demonstrat lumii că fără Rusia nu se poate face nimic pe plan internaţional şi a constrîns Washington-ul să accepte crearea unui centru de comandă ruso-american pentru operaţiunile din Siria. Washington-ul le-a cerut insurgenţilor sirieni să se disocieze de jihadiştii care luptă şi ei împotriva lui Bachar al-Assad urmînd ca în acest caz ruşii să-şi concentreze bombardamentele exclusiv împotriva grupurilor jihadiste.

Situaţia este încă extrem de confuză şi complexă, iar Le Monde observă că Barack Obama are nevoie, poate, înaintea adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite de 20 septembrie de un mic „succes”, pentru ca bilanţul său în privinţa crizei siriene să nu mai apară ca fiind total negativ.

François Hollande critic faţă de politica americană din ultimii 15 ani

De altfel întreaga politică americană în materie de luptă anti-teroristă apare ca fiind mai degrabă negativă acum, cînd se împlinesc 15 ani de la atacurile împotriva turnurilor gemene de la New York, pe 11 septembrie 2001.

Iar preşedintele François Hollande nu a ezitat să critice reacţia americană de atunci. Intr-un mesaj apărut duminică pe Facebook, François Hollande le aduce un omagiu victimelor, dar subliniază că răspusul administraţie americane, la acea oră, departe de a eradica ameninţarea teroristă, a extins-o pe spaţii şi mai largi. „Franţa a fost victima consecinţelor haosului generat” de intervenţia americană în Irak a precizat François Hollande, amintind că preşedintele de atunci al Franţei, Jacques Chirac, a refuzat să se alăture coaliţiei orchestrate de americani pentru a interveni în Irak.