Uniunea Europeană în căutarea unui nou suflu post-Brexit

Nu este exclus ca preşedintelui François Hollande să i se părut vizita efectuată în România ca un fel de paranteză estivală, aproape o prelungire a unui moment de vacanţă, date fiind atmosfera cordială cu care a fost primit şi lipsa de asperităţi din relaţiile cu românii. Marile probleme îl aşteaptă pe François Hollande odată întors în Franţa unde salariaţii uzinelor Alstom de la Belfort speră într-o intervenţie urgentă a statului pentru a le salva locurile de muncă.

Mi se pare simptomatic de exemplu că primele ştiri pe care le-a transmis Reuters în contextul vizitei efectuată de François Hollande la Bucureşti nu au fost legate de problemele românilor (pentru că şi ei au unele doleanţe şi cer sprijinul Franţei de exemplu în chestiunea Schengen). Prima ştire venită de la Bucureşti suna cam aşa: „Bucureşti, 13 septembrie (Reuters) – François Hollande şi-a anunţat marţi intenţia de a se duce în săptămînile următoare la Florenge, în regiunea Moselle, pentru a constata reconvertirea sitului siderurgic, simbol al dificultăţilor industriei grele franceze”.

Să trecem însă peste acest detaliu, deseori jurnaliştii care îi însoţesc pe preşedinţi în deplasări sunt mult mai interesaţi de ceea ce spun respectivii lideri despre problemele lor interne decît despre aşteptările ţărilor gazdă. Să revenim deci la Europa de la care toată lumea aşteaptă acum să iasă din coşmarul Brexit-ului şi să înceapă o pagină nouă. Joi, în ajunul reuniunii de la Bratislava, François Hollande o va primi la Paris pe doamna Angela Merkel, cancelarul Germaniei, în vederea unor consultări destinate tocmai să pună iniţiativele franco-germane în inima relansării construcţiei europene. Parisul şi Berlinul vor să-şi „armonizeze” poziţiile şi propun deja un plan de reactivare a apărării europene.

Si preşedintele Consiliului european, Donald Tusk se află într-un turneu european de „netezire” a asperităţilor. Aflat marţi la Varşovia el a fost însă obligat să constate că Polonia, la fel ca şi Ungaria, Cehia şi Slovacia, văd „relansarea proiectului european” mai degrabă în sensul diminuării puterilor pe care le are Comisia europeană. Grupul de la Vişegrad, constituit de cele patru ţări, militează de fapt pentru întărirea rolului statelor şi al parlamentelor naţionale, ceea ce nu este şi poziţia nucleului european vestic.

Intre est şi vest sunt multe disensiuni, cum spuneam, după cum şi nordul Europei are o altă viziune, în unele privinţe, faţă de sud. Merită semnalat în contextul divergenţelor suscitate de criza migratorie o declaraţie făcută în presa germană (în publicaţia Die Welt) de ministrul de externe al Luxemburgului, Jean Asselborn. El cere pur şi simplu excluderea Ungariei din Uniunea europeană întrucît nu acceptă principiul cotelor de imigranţi şi a ridicat bariere de sîrmă ghimpată la frontierele sale. Aflat într-o vizită la Riga, în Letonia, ministrul de externe german Frank-Walter Steinmeier a ţinut însă să-l tempereze pe omologul său din Luxemburg afirmînd că problemele din interiorul Europei nu pot fi rezolvate indicîndu-li-se unor membri uşa de ieşire.

Reuniunea de la Bratislava nu este însă decît dedicată reflecţiei în noul context post-Brexit, nici o decizie specială nu va fi probabil luată. Alte reuniuni de acest gen mai sunt programate de altfel, una la începutul anului viitor la Malta, iar alta, cu caracter mai simbolic, în martie anul viitor la Roma, cînd Uniunea Europeană va sărbători 60 de ani de la crearea bazelor comunitare.