Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ultimul discurs al lui Barack Obama la ONU

obama_24_0.jpg

Barack Obama la tribuna ONU
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Preşedintele american Barack Obama urmează să rostească, marţi 20 septembrie, ultimul său discurs la tribuna Organizaţiei Naţiunilor Unite, în contextul în care America îşi alege toamna aceasta un nou preşedinte. Omul care a încarnat, în urmă cu opt ani, ideea de schimbare şi de speranţă, îşi încheie mandatul cu un bilanţ diplomatic lipsit de strălucire. Iar Europa are motive să privească oarecum cu îngrijorare la viitorul relaţiilor sale cu Statele Unite.

Barack Obama a fost întotdeauna un bun vorbitor şi din multe puncte de vedere el rămîne un personaj politic fascinant. Acel slogan “yes, we can” cu care a cîştigat primul mandat la Casa Albă s-a întors însă ca un bumerang împotriva lui. Iar unii îi pot spune acum “no, you cannot”.  Pentru un om care s-a aflat în fruntea primei puteri mondiale şi a sperat să schimbe lumea gustul plecării de la Casa Albă trebuie să fie amar. El lasă în urma sa o Americă divizată şi nesigură, intoxicată parţial de discursul agresiv al lui Donald Trump şi speriată că Hillary Clinton ar putea să nu aibă suficientă energie ca să conducă ţara în viitorii ani. Eşecul Partidului Democrat care nu a ştiut să-şi pregătească lideri credibili pentru a prelua ştafeta de la Barack Obama este şi eşecul acestuia din urmă.

Pe plan diplomatic Barack Obama a înregistrat alte eşecuri amare, în Siria şi în Orientul Apropiat. Acordul de încetare a focului pe care l-a negociat cu ruşii apare acum ca un fiasco, mai ales după ce aviaţia americană a bombardat din greşeală trupe ale regimului de la Damasc. Iar forţa cu care ruşii au revenit, militar şi diplomatic, într-o zonă sensibilă a lumii, nu face decît să suscite îngrijorare, mai ales în Europa.

Numeroşi observatori, cum este cazul cu Jean-Marie Colombani, constată în Franţa că între Statele Unite şi Europa parcă se lărgeşte Oceanul Atlantic, sau mai precis parcă se adînceşte o prăpastie. Din punctul de vedere al europenilor, Barack Obama s-a aflat în defensivă, atît faţă de preşedintele rus Vladimir Putin cît şi faţă de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan. Barack Obama rămîne pentru europeni omul care şi-a concentrat atenţia mai mult asupra Asiei şi care n-a reuşit să cîştige nici un milimetru de teren în faţa altui lider, Benjamin Netaniahu. De altfel miercuri 21 septembrie Barack Obama va avea o întîlnire la New York cu Benjamin Netaniahu, dar este greu de spus că în prezent s-ar mai putea vorbi de vreo iniţiativă americană în contextul conflictului israelo-palestinian.

Destul de trist este peisajul pe care îl lasă în urma sa Barack Obama şi la capitolul relaţiilor economice dintre europeni şi americani. Semnarea tratatului de liber schimb dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite a devenit o himeră, nimeni nu mai crede serios în el, deşi Barack Obama a sperat în concretizarea sa. Intre timp afacerea Apple a înveninat şi mai mult situaţia. Unii editorialiştii francezi denunţă “imperialismul economic american” în Europa, expresii care ne fac să ne gîndim la războiul rece.

Alţii vorbesc despre un veritabil război economic care mocneşte între americani şi europeni, după ce primii au impus nişte amenzi uriaşe unor bănci europene, printre ele şi băncii franceze BNP Paribas. Acum Bruxelles-ul acuză firma Apple că a trişat la impozite pe continentul european şi că datorează 13 miliarde de euro numai Irlandei. Acuzaţiile Bruxelles-ului i-au scos efectiv din sările pe marii patronii americani şi peste 180 dintre ei s-au mobilizat pentru a sprijini firma Apple împotriva Europei. Pe acest fond, teoriile complotiste se hrănesc din abundenţă, şi unii observatori pretind că America vrea de fapt să dea o lovitură de graţie Uniunii Europene, tot aşa cum în 1990 a destabilizat în mod durabil Japonia.

Fără a intra în delir, o concluzie se impune: Europa are puţine lucruri de aşteptat de la America în actualul context şi ar trebui să aibă mai multe aşteptări de la ea însăşi, mai precis să se reconstruiască şi să redevină credibilă ca o mare putere economică, financiară, militară şi diplomatică.