Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Umbra lui Putin la ONU şi pe scena internaţională

Statele Unite şi Rusia prezidează astăzi o reuniune internaţională pe tema crizei siriene, la care participă Grupul internaţional de sprijinire a Siriei, din care fac parte 23 de ţări. Seful diplomaţiei americane John Kerry şi omologul său rus Serghei Lavrov urmau să se vadă din nou pentru a evalua situaţia. Ministrul francez de externe, Jean-Marc Ayrault şi-a exprimat în context speranţa că o mică marjă de manevră rămîne posibilă pentru salvarea păcii. Peste toată această agitaţie în jurul Siriei pluteşte însă umbra unui absent (de la New York): Vladimir Putin.

Vladimir Putin a rostit în ultimii ani mai multe discursuri la sediul ONU, dar în actualul context s-ar părea că el a preferat să rămînă la Moscova, probabil preocupat mai mult de alegerile legislative din ţara sa. In orice caz, el a reuşit performanţa de a reveni în jocul diplomatic internaţional ca un partener indispensabil. Iar rezultatul votului de la legislativele de duminică din Rusia pune în lumină acest aspect. In ciuda marelui procent de absenteişti (doar 47,7 la sută dintre alegători s-au dus la urne), ruşii au votat masiv în favoarea partidului său.

Editorialiştii francezi consideră de altfel că acest scrutin a fost mai degrabă un plebiscit, altfel spus electoratul a fost invitat să-şi exprime încrederea în preşedinte şi politica sa. In ciuda faptului că Putin a marginalizat total orice formă de opoziţie, în ciuda faptului că blocat total evoluţia spre democraţia de tip occidental în Rusia, în ciuda faptului că a preluat controlul total al mediilor de informare, majoritate apopulaţiei îl sprijină şi chiar îl simpatizează pe Putin. Ar trebui recitiţi marii scriitori ruşi, de la Dostoievski la Tolstoi trecînd prin Cehov şi Gogol ca să înţelegem fenomenul. De ce în adîncul său sufletul rus este mai ataşat ideii de grandoare decît ideii de libertate.

Potrivit statisticilor, 82 la sută dintre ruşi cred în rolul pozitiv al lui Putin. Popularitatea sa nu poate fi pusă deci sub semnul îndoielii, ea este reală. Ruşii au sentimentul că ţara lor este din nou respectată pe plan internaţional datorită lui Putin, şi că aceasta era de fapt prioritatea politică numărul unu. Democraţia mai poate să aştepte, aşa cum aşteaptă şi în China. Sentimentul că sunt din nou puternici, că de fapt contează în concertul naţiunilor, că inspiră teamă şi în consecinţă respect, este mai important pentru ruşi decît occidentalizarea lor, moderniearea ţării şi democratizarea. Nu întîmplător Putin are un admirator în persoana lui Donald Trump…

Un comentator francez arată însă în Le Figaro că Rusia întreţine de fapt iluzia unui influenţe geopolitice superioară puterii sale reale. "Putin impresionează Occidentul dar nu şi China", aşa sună titlul acestui articol semnat de Thomas Gomart. Există un sentiment acum că afacerile lumii sunt de fapt apanajul Rusiei, al Chinei şi al Statelor Unite. Putin a cîştigat pe mai multe fronturi diplomatice: în Orientul Apropiat, în relaţiile cu Turcia, în context european pentru că este favorizat de Brexit şi de criza migratorie. Iar în anii viitori va continua să fie în ofensivă diplomatică şi mediatică întrucît ţara sa organizează un campionat mondial de fotbal iar în 2018 Putin ştie că va fi reales în mod triumfal la prezidenţiale.

Cu fiecare eroare comisă de occidentali pe diferite meridiane şi în contextul diverselor crize, Putin a mai cîştigat cîte un pas, uneori fără efort… Vladimir Putin, scrie Le Figaro, a devenit un fel de comandat şef al scenei internaţionale, mai rămîne însă această îndoială: dacă nu cumva, ca şi în cazul multor sportivi ruşi, succesul nu ţine de o formă subtilă de dopaj.

Le Figaro mai semnalează că Vldimir Putin are o anumită influenţă şi în Franţa, unde unii lideri îi preiau ideile, îi justifică acţiunile sau cer cu argumente pragmatice strîngerea relaţiilor cu Rusia.