Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Omagii aduse lui Shimon Peres, omul care a avut o viziune despre pace

peres_rabin_et_arafat_a_oslo.jpg

Yasser Arafat, Shimon Peres si Iţhac Rabin la primirea premiului Nobel pentru pace
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Numeroase omagii îi sunt aduse astăzi lui Shimon Peres, figură istorică a Israelului, decedat noaptea trecută la vîrsta de 93 de ani. Shimon Peres este cunoscut în întreaga lume ca fiind unul dintre actorii politici activi ai “acordurilor de la Oslo” care au permis, în 1993, semnarea unui acord de pace între Israel şi palestinieni. Numeroşi şefi de stat şi de guvern şi-au anunţat vineri prezenţa la funerariile lui Shimon Peres, într-o regiune unde pacea nu este însă de actualitate în ciuda eforturilor pe care le-a depus timp de cîteva decenii fostul preşedinte israelian. Impreună cu Matei Vişniec vom aprofunda subiectul cu atît mai mult cu cît alţi lideri vizionari de statura lui Shimon Peres nu sunt vizibili în prezent pe scena politică a Orientului Apropiat.

Shimon Peres este ultimul din acel trio care, în 1994, a primit în comun premiul Nobel pentru pace, după ce o lume întreagă a aplaudat în 1993 o scenă antologică petrecută la Casa Albă cînd Shimon Peres şi Iţhac Rabin au dat mîna cu Yasser Arafat. Anul 1994 a fost încă unul al utopiilor. Căderea comunismului i-a făcut pe unii filozofi să afirme că lumea era în mod ireversibil înscrisă pe calea democraţiei, a păcii şi a prosperităţii. Diplomaţia părea să aibă cîştiga de cauză, raţiunea să triumfe. Palestinienii visau la un stat autonom iar Shimon Peres, pe atunci ministru de externe, şi Iţhac Rabin, pe atunci prim ministru, aveau o imensă autoritate morală în Israel şi în întregul Orient Apropiat.

Lucrurile au luat însă o întorsătură tragică în 1995 cînd Iţhac Rabin a fost asasinat de către un extremist evreu. Din acordurile de pace de la Oslo s-a ales apoi praful şi pulberea, deşi Shimon Peres a continuat să pledeze în favoarea unei înţelegeri cu palestinienii, inclusiv în perioada 2007-2014 cînd a fost preşedinte al Israelului.

Să revenim însă la parcursul cu totul special al acestui om de stat israelian în care Franţa a văzut întotdeauna un prieten, după cum declară mulţi lideri politici ai Hexagonului.  

Shimon Persky, devenit mai tîrziu Peres (ceea ce înseamnă “vultur”), s-a născut în 1923 în Polonia, într-o regiune care acum aparţine  Republicii Belarus. El a ajuns în Palestina, la ora aceea administrată de britanici, în 1934. Foarte repede şi-a descoperit vocaţia politică, a devenit militant socialist şi a lucrat pentru ministerul apărării. De numele lui este legată şi achiziţionarea tehnologiei nucleare de către israelieni, de la francezi, ceea ce face că Israelul este astăzi singura putere nucleară din regiune. In două rînduri, între 1984 şi 1986, iar apoi între 1995 şi 1996, Shimon Peres a fost prim ministru. In ultimii ani el a activat în cadrul fundaţiei creată la iniţiativa sa, Centrul Peres pentru pace, avînd ca obiectiv promovarea coexistenţei paşnice între evrei şi arabi.

Din punctul de vedere al dreptei israeliene el apare însă ca un idealist, iar din punctul de vedere al palestinienilor el este cel care a cauţionat primul creerea de colonii evreieşti în Cisiordania.

După cum arată cotidianul Le Monde, Shimon Peres, în ciuda înfrîngerilor sale politice (de exemplu cea din 2003 cînd laburiştii au pierdut legislativele), a fost considerat de israelieni ca un fel de părinte înţelept al naţiunii devenit aproape nemuritor. Recent el avut însă mai multe probleme cu sănătatea iar moartea i se trage de la un atac cerebral.

Înmormîntarea sa, vineri, va fi din nou o ocazie pentru comunitatea internaţională de a-şi exprima bunele sentimente într-o regiune unde pacea se lasă aşteptată. Din Franţa şi-a anunţat prezenţa atît preşedintele François Hollande cît şi fostul preşedintele Nicolas Sarkozy.

Si preşedintele american Barack Obama va fi acolo, pentru un ultim pelerinaj, într-o ţară în care iniţiativele sale de pace nu au fost ascultate, înainte ca mandatul său să se termine la Casa Albă. El va avea poate ocazia să-şi exprime din nou viziunea, mai ales că Barack Obama şi Shimon Peres au cel puţin un lucru în comun: ambii au primit, în momente diferite, premiul Nobel pentru pace, fără să fi reuşit însă să impună concret pacea.