Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Moartea lui Shimon Peres: ce mesaj din partea celor care îl vor omagia la Ierusalim?

2016-09-29t062753z_2054084113_s1beuearrlab_rtrmadp_3_israel-peres_0.jpg

Omagii aduse lui Shimon Peres la Ierusalim
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In timp ce numeroşi şefi de stat şi de guvern sunt în pelerinaj la Ierusalim pentru înmormîntarea, vineri 30 septembrie, a lui Shimon Peres, lider care a avut o viziune asupra păcii, întreaga regiune este marcată de unda de şoc a războiului din Siria unde pacea pare să fi devenit imposibilă. Situaţia este tensionată şi de faptul că americanii ameninţă să înceteze cooperarea cu ruşii în Siria, ceea ce amplifică şi drama sirienilor şi problemele Orientului Apropiat.

Siria, un conflict fără soluţii?

Avertismentul a fost formulat de şeful diplomaţiei americane John Kerry în urma unei conversaţii telefonice cu omologul său rus Serghei Lavrov. Americanii le cer deci ruşilor să înceteze bombardamentele asupra rebelilor la Alep pentru a da o şansă păcii.

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon denunţă, ca fiind o crimă de război, bombardarea deliberată a principalelor două spitale în zona oraşului Alep controlată de rebeli. In Franţa, ministrul de externe Jean-Marc Ayrault lansează şi el un avertisment, dar în termeni mai vagi, spunînd, citez: "nu vom lăsa ca oraşul Alep să devină o a doua Guernica".

Din punctul de vedere al occidentalilor deci Rusia este pusă pe banca acuzaţilor şi considerată vinovată de escaladarea violenţelor şi de prelungirea conflictului datorită sprijinului acordat preşedintelui Bachar al-Assad şi regimului său.

Rusia nu acceptă însă să i se vorbească pe un ton ameninţător şi se arată indignată. Din punctul de vedere al ruşilor, intervenţia lor în Siria este legitimă întrucît a fost solicitată de regimul "legitim" al lui Bachar al-Assad.

Război al imaginilor şi al informaţiei

Asistăm de fapt la două modalităţi de a scrie istoria şi la un război al informaţiei. Ceea ce este considerat odios şi barbar de partea occidentală devine legitim şi eroic de partea rusă. Imaginile care sunt vehiculate de televiziunea rusă par în orice caz filmate într-o lume paralelă, pentru că distrugerile şi victimile civile sunt înlocuite cu reportaje despre curajul aviatorilor ruşi şi ajutoarele umanitare oferite populaţiei siriene. Oare cred, într-adevăr, ruşii de rînd, că ţara lor se află în Siria într-o misiune eroică şi civilizatoare, de stopare a terorismului şi de apărare a suveranităţii siriene? In materie de manipulare a informaţiei trebuie spus însă că există campioni în toate taberele, cu atît mai mult cu cît pe teren totul rămîne foarte confuz.

Cel puţin una din exigenţele ruşilor era justificată în Siria, şi anume ca grupurile rebelilor sprijiniţi de americani să rupă toate contactele cu grupurile jihadiste. Ceea ce nu s-a întîmplat pentru că, arăta în presa franceză un reporter ceva mai informat, în focul luptelor se crează un fel de "frăţie de arme"… Cu atît mai mult cu cît insurgenţii care sunt şi jihadişti sau islamişti radicali s-au dovedit extrem de eficienţi în lupta împotriva regmului sirian, şi nu este exclus ca ei să-şi fi cîştigat admiraţia celor care sunt calificaţi drept "rebeli nejihadişti".

Despre opinia publică rusă putem spune doar atît, fără să greşim: ea nu este dispusă ca Rusia să repete greşelile din Afganistan, unde a pierdut 15 000 de soldaţi. Ori, Moscova aminteşte în fiecare zi că nu are militari pe teren, şi că atacurile sunt exclusiv aeriene. Ceea ce nu a împiedicat primele pierderi, într-un an ruşii au pierdut cel puţin 21 de oameni.

Cu ce mesaj de pace la mormîntul lui Shimon Peres?

Condiţiile unei noi încetări a focului nu sunt deci reunite în Siria, deşi, comunitatea internaţională care îşi trimite reprezentanţii la Ierusalim pentru omagierea lui Shimon Peres transmite astfel şi un mesaj de pace.

Preşedintele american Barack Obama, preşedintele francez François Hollande, preşedintele german Joachim Gauck, regele Filip al VI-lea al Spaniei, preşedintele Consiliului european Donald Tusk, prinţul Charles… Lista celor care şi-au anunţat prezenţa la funeraliile lui Shimon Peres este lungă şi chiar plină de surprize. Serbia, Croaţia,  Polonia, Bulgaria, Letonia sunt reprezentate la nivel de preşedinţi, ca şi România de altfel. Unele ţări îşi trimit premierii sau miniştrii de externe.

Ca să nu mai vorbim de foşti demnitari care consideră că trebuie să facă deplasarea, cum ar fi Bill Clinton, Nicolas Sarkozy, Tony Blair. Imposibil să nu ne punem întrebarea: cu ce mesaj se duc toţi aceşti lideri, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, la Ierusalim ca să-i spună adio lui Shimon Peres? Ideal ar fi ca acest pelerinaj să insufle comunităţii internaţionale noi energii şi noi idei pentru a găsi soluţiile care lipsesc în acest moment pentru impunerea păcii în contextul lungului conflict dintre Israel şi arabi, dar şi în contextul lungilor conflicte dintre arabi şi arabi, mă refer la lumea şiită şi la lumea sunită, sau în contextul conflictului deja internaţionalizat din Siria.

Mă tem însă, şi este o temere personală, că această deplasare a multor lideri se face pe un fond spiritual sărac. Deja că Shimon Peres nu are moştenitori, în sensul că nimeni nu este capabil astăzi, sau nu are statura morală necesară pentru a-i prelua ştafeta. Iar cei care se duc la Ierusalim, cu Barack Obama în frunte, sunt şi ei lipsiţi de idei, ceea ce de altfel a şi declarat liderul de la Casa Albă. Intrebat în cursul unei dezbateri de ce nu este mai activ în contextul dosarului Sirian, el dat spus următoarele: n-am auzit pînă acum nici o idee susceptibilă să aducă soluţii, cu excepţia scenariilor care implină desfăşurarea a sute de mii de soldaţi americani pe teren.

 Altfel spus, mintea umană nu a inventat încă soluţii de pace care să nu presupună în prealabil un teribil război.