Corespondenţa amoroasă dintre François Mitterrand şi Anne Pingeot

« Anne, dragostea mea, te voi iubi până ce voi sfârşi. De cum te-am întâlnit, am înţeles că voi pleca pentru un lung voiaj ». Datat din noiembrie 1964, acest extras vine dintr-o scrisoare adresată de François Mitterrand celei pe care o întâlnise doi ani mai devreme pe o plajă, pe vremea când Anne Pingeot nu avea decât 19 ani. Un deceniu după această misivă, în 1974, iubita clandestină a lui Mitterrand va deveni şi mama singurei sale fiice, Mazarine. In 1962, anul întâlnirii lui Mitterrand cu Anne Pingeot, aceasta nu are deci decât 19 ani. Politicianul, senator şi fost ministru de 12 ori, avea déjà 46 de ani, era căsătorit cu Danielle şi avea doi băieţi adolescenţi. In ciuda amorului care avea să-l nutrească pentru tânăra de familie bună şi pasionată de artă, Mitterrand va refuza pe veci să divorţeze, de teamă să nu-şi compromită cariera politică. O carieră care-l va duce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, timp de 14 ani la Palatul Elysée în postul de preşedinte al Franţei.

Incepând cu 1981, anul alegerii sale pentru primul mandat prezidenţial, schimbul epistolar cu amanta sa din umbră se răreşte. Motivul e simplu : Mitterrand va sta tot mai mult alături de Anne şi fata lor, Mazarine. Viaţa dublă a preşedintelui era cunoscută de mai toţi ziariştii de atunci dar presa franceză, în numele respectării vieţi private a aleşilor, nu va spune sau scrie nimic. Francezii descoperă de abia în 1994 întreaga poveste când revista Paris Match va publica primele poze ale preşedintelui alături de Mazarine.

Corespondenţa dintre cei doi se termină pe 22 septembrie 1995 când Mitterrand e în prag de moarte

Această pasiune intimă şi amoroasă pentru Anne Pingeot o putem în fine descoperi, degusta şi aprecia graţie publicării celor 1218 scrisori păstrate până acum în nişte cutii de pantofi. Scrisorile ne permit nu doar să descoperim dragostea nebunească dintre un om public şi o persoană din umbră ci să redescoperim o epocă politică pasionantă, din anii ‘60 până în anii ‘90. Corespondenţa dintre cei doi se termină pe 22 septembrie 1995. Mitterrand părăsise preşedinţia în luna mai, după 14 ani de putere. La 79 de ani, omul e în prag de moarte – François Mitterrand avea să moară 3 luni mai târziu, în ianuarie 1996. Nici în ceasul morţii însă fostul preşedinte nu va renega nimic din această legătură care l-a făcut fericit. Ultima sa misivă către Anne Pingeot se termină astfel : « Ai fost şansa vieţii mele. Cum să nu te iubesc şi mai mult ?».

Colegii noştri de la RFI în limba franceză, notează că « aceste scrisori ne confirmă că Mitterrand era un adevărat stilist, un om profund erudit şi dotat cu un talent literar fin şi elegant ». De partea sa, revista L’Obs care publică largi extrase din volumul de scrisori, notează că « Mitterrand avea un talent aparte de scriitor. A fost ultimul nostru preşedinte care a venerat limba franceză, care cunoştea cromatica metaforelor şi care totodată ştia să scrie vibrante poeme de dragoste ». In fine, ziarul Libération afirmă că această culegere de scrisori este « totodată roman de dragoste şi carte de istorie. Mitterrand a avut trei mari pasiuni în viaţa sa : puterea, femeile şi literatura » conchide cronicarul publicaţiei de centru-stânga.

Precizăm că la cererea lui Anne Pingeot, volumul publicat nu conţine decât scrisorile ex-preşedintelui, nu şi răspunsurile destinatarei. O destinatară azi în vârstă de 73 de ani, pensionară, care a promis că nu va face nici o reclamă în presă acestui volum de corespondenţe.