Exasperare a poliţiştilor francezi ţintă a numeroase atacuri

S-a întîmplat sîmbăta trecută în departamentul Essonne, situat în sudul Parisului. O maşină a poliţiei a fost atacată de aproximativ 10 indivizi purtînd cagule şi decişi fără îndoială să-i ucidă pe cei patru poliţişti aflaţi înăuntru. Atacatorii au spart geamurile maşinii şi au aruncat înăuntru cocktail-uri Molotov. Intenţia de a ucide, de a-i arde de vii pe cei patru agenţi este evidentă.

Patrula se afla postată într-o zonă „dificilă”, la o intersecţie unde răufăcătorii din cartierul respectiv îi atacă deseori (la semafor) pe automobilişti pentru a-i jefui. Traficanţii de droguri şi ceilalţi bandiţi mai mari sau mai mici din cartier mai erau nemulţumiţi de instalarea unei camere de luat vederi care îi „deranja” fără îndoială în mişcările lor.

Dintre poliţiştii atacaţi, unul este în stare gravă, menţinut în comă artificială. O poliţistă urmează să iasă curînd din spital, iar alţi doi agenţi s-au ales cu răni mai uşoare. In primele şase luni ale acestui an atacurile împotriva poliţiştilor s-au multiplicat în Franţa, ceea ce relansează dezbaterea în jurul arsenalului juridic care ar trebui să acompanieze munca lor. Unele sindicate ale poliţiştilor cer aplicarea principiului „toleranţă zero” pentru actele de delicvenţă îndreptate împotriva forţelor de ordine. Sindicatele poliţiştilor mai cer mărirea efectivelor şi noi mijloace, începînd cu echipamente mai adecvate în contextul noilor ameninţări.

Premierul Manuel Valls a anunţat deja creşterea cu 15 la sută a bugetului pe anul viitor alocat securităţii interne. Opoziţia acuză însă puterea socialistă de laxism. Socialiştii amintesc însă că Nicolas Sarkozy, pe cînd era preşedinte, a decis o reducere drastică a forţelor de poliţie. Din nou, numeroşi editorialişti deplîng faptul că în Franţa au apărut cartiere devenite zone de „non-drept”, în care Republica franceză nu-şi poate exercita autoritatea. Intr-o bună zi, dacă lucrurile continuă aşa, se va profila la orizont spectrul unui război civil, spun diverşi experţi. Pentru că vor apărea cetăţeni exasperaţi dispuşi să impună ei ordinea în absenţa autorităţii publice.

Revine în discuţie cel puţin un cartier de acest tip, „la Grande Borne”, un complex gigantic de locuinţe unde o bună parte a populaţiei trăieşte speriată sub ameninţarea bandelor de tineri (sau mai puţin tineri). In aceste zone domneşte legea tăcerii, „omerta”, ca în unele localităţi italiene controlate de Mafia.