Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Franţa: Salafismul, fenomen în expansiune

2012-05-20t204433z_1481548591_gm1e85l0dbe01_rtrmadp_3_tunisia_0.jpg

Salafisti tunisieni manifestînd împotriva unei expozitii de arta moderna
Sursa imaginii: 
c

In Franţa, autorităţile urmăresc cu îngrijorare modul în care se extinde propaganda salafistă. Interzicerea mişcării salafiste figurează cel puţin în programul unuia dintre candidaţii la primarele dreptei în contextul prezidenţialelor, doamna Nathalie Kosciusko-Morizet.

Observatorii fenomenului constată că salafiştii recurg la numeroase metode pentru a-şi difuza ideile: şcoli private, internet, librării, reuniuni în apartamente. Revista L’Express, care dedică un dosar fenomenului, arată că în prezent o nouă generaţie de salafişti, născută pe teritoriul Franţei, a preluat “ştafeta” primilor “pionieri” ai salafismului veniţi acum cîteva decenii din străinătate. In jur de 50 de şcoli private sunt sub influenţa salafiştilor în prezent, în Franţa. In mod sistemtic ei încearcă să ia şi controlul moscheilor (în Franţa numărul lor este de 2500) dar numai 5 la sută dintre ele par  contaminate de ideile radicale ale acestei mişcări rigoriste.

Potrivit revistei l’Express, salafismul numără în prezent cam între 20 000 şi 40 000 de adepţi, de patru ori mai mult decît în urmă cu zece ani.

Unul din argumentele salafiştilor, cînd încearcă să creeze şcoli care practic devin confesionale, este că teroriştii responsabili de un mare număr de asasinate în ultimii doi ani în Franţa au fost educaţi de fapt… în şcoala republicană. Cu abilitate, salafismul se pronunţă împotriva violenţei şi condamnă sinuciderea. El privilegiază, atunci cînd este posibil, spălarea pe creier precoce, sistematică şi totală. Autorităţie franceze au declarat în mai multe rînduri că salafismul are o atitudine secesionistă faţă de societatea franceză întrucît încearcă crearea unei lumi paralele, pe baza unor interpretări rigoriste ale Coranului.

Deocamdată nu se poate vorbi despre un veritabil program de “desalafizare”, aşa cum se vorbeşte de “deradicalizare”. In faţa unui salafism care revendică non-violenţa autorităţile se regăsesc uneori mai dezarmate decît în faţa unor jihadişti care vor să devină martiri.