Brexit: în cautarea unor noi argumente juridice pentru invalidarea referendumului

Si dacă în democraţiile parlamentare referendumul funcţionează ca un hara-kiri politic? Această interogaţie post-Brexit circulă ca o stafie prin Europa. Cînd Marea Britanie a intrat în Uniune, decizia a fost una parlamentară. In mod normal şi acum, Parlamentul ar trebui să aibă ultimul cuvînt, să voteze deci acceptarea sau respingerea rezultatului de la referendum. De altfel parlamentarii europeni s-au trezit în acest moment şi cer pretutindeni ca instrumentul democratic numit referendum să fie considerat ca un vot consultativ.

Sunt reflecţiile lui Jean-Marie Colombani, fost director al cotidianului Le Monde. El se înscrie în linia celor care caută argumente juridice pentru o eventuală anulare a Brexit-ului. Cu atît mai mult cu cît 60 la sută dintre scoţieni au votat la referendum în vederea menţinerii Marii Britanii, deci implicit a Scoţiei, în Uniune. Dar editorialistul francez consideră că ar trebui să i se facă un proces celui care a manipulat ideologic zeci de milioane de bitanici, şi anume lui Nigel Farage.

Este uluitor cum delirul mediatic al unui singur om, care promitea lucruri imposibile, a putut provoca o eclipsă a raţiunii în mintea a milioane de alţi oameni. Oare nu este suspect faptul că acest om, după referendum, a recunoscut lipsa de fundament a unora dintre promisiunile sale? De exemplu cea de a utilizare a contribuţiei bugetare europene britanice pentru sistemul naţional de sănătate. Si mai suspect este însă faptul că după Brexit, Nigel Farage a demisionat din fruntea partidului său pentru a se ocupa, spunea el, de o misiune şi mai importantă, de dezmembrare a Uniunii Europene.

Probabil că din acest motiv s-a dus să-l sprijine şi pe Donald Trump în Statele Unite, imaginîndu-şi că o victorie a liderului populist american ar putea furniza oxigenul necesar pentru o mare mişcare populistă, anti-europeană, în ţările membre ale Uniunii Europene.