Bătălia de la Mosul: victoria militară nu înseamnă şi victoria păcii

O bătălie extrem de mediatizată

Ceea ce se întîmplă în prezent la Mosul va deveni fără îndoială o lecţie de istorie militară şi politică pentru viitor. De fapt pentru toţi cei care vor încerca să înţeleagă cum funcţionează jihadismul, şi cum este posibil ca o minoritate bine înarmată şi motivată de numai 6000 de oameni să controleze un oraş de un milion de locuitori. Greu de spus cîţi jurnalişti se află în prezent pe teren, dar este limpede că toate mediile de informare internaţionale şi-au trimis la faţa locului reporterii. O mare bătălie în zilele noastre înseamnă şi un mare spectacol mediatic. Mai rămîne de văzut dacă el va fi şi educativ.

In prezent patru divizii ale armatei irakiene, probabil peste 25 000 de soldaţi, sunt masate pe poziţii ofensive în jurul oraşului, cărora li se adaugă kurzii şi dispozitivul turc. Americanii sunt evident şi ei prezenţi, şi chiar şi francezii cu misiuni de formare. Toate posturile de televiziune au transmis imagini cu nesfîrşite coloane de tancuri şi de alte vehicule militare care se deplasează spre Mosul. O enormă etalare de forţe pentru a-i goni din Mosul pe cei 5000 sau 6000 de jihadişti.

La prima vedere, raportul de forţe pare disproporţionat. Să ne amintim însă că în iunie 2014 doar o mie de jihadişti au reuşit să gonească din oraş o forţă de 60 000 de soldaţi şi poliţişti irakieni. Aici constă de fapt marea lecţie de istorie. Cum au reuşit acei jihadişti, acum doi ani, să ocupe al doilea oraş al Irakului, plus zona din jur, luînd sub control un milion cinci sute de mii de locuitori?

Cotidianul le Figaro, care analizează pe larg această pagină de istorie umilitoare pentru autorităţile de la Bagdad, subliniază că în iunie 2014 populaţia în mare parte sunită a oraşului i-a primit pe jihadişti ca pe nişte eliberatori. Ceea ce pare de înţeles, atît de mare era corupţia autorităţilor şi abuzurile comise de puterea irakiană care a promovat în special interesele comunităţii şiite după căderea lui Saddam Hussein.

La Mosul s-a produs o ruptură înter populaţie şi jihadişti

 Acum însă observatorii constată că dictatura islamştilor radicali, execuţiile sumare ordonate de ei, regulile drastice impuse în viaţa de zi cu zi au provocat o ruptură între populaţie şi jihadişti. O populaţie care se pregăteşte să-i aclame ca eliberatori pe soldaţii irakieni precum şi pe kurzi.  

Cu condiţia ca Mosul să nu devină un al doilea Alep. Cu condiţia ca populaţia să nu devină un scut uman pentru jihadişti iar “daunele colaterale” să nu fie prea mari. Cu condiţia ca această bătălie să nu provoace un nou dezastru umanitar.

Sunt încă multe necunoscute în contextul acestei bătălii, bine pregătită de cel puţin nouă luni, dar se ştie că pe teren scenariile militare nu se derulează niciodată exact aşa ca în birourile unde au fost concepute. Cotidianul Le Figaro reaminteşte că o victorie militară nu înseamnă şi victoria păcii. După alungarea jihadiştilor, la Mosul va trebui găsit un echilibru în materie de împărţire a puterilor şi a resurselor între suniţi, şiiţi şi kurzi. Există şi opinia că lansarea acestei ofensive a fost prematură, că ea ar fi trebuit să se producă în acelaşi timp cu ofensiva împotriva oraşului Raqqa controlat de jihadişti în Siria.

Barack Obama a vrut însă să plece de la Casa Albă cu această victorie strategică în Irak, cea de la Mosul. Vom vedea în săptămînile următoare dacă bătălia va fi scurtă şi eficientă, cum o doresc americanii şi de fapt toţi cei implicaţi în coaliţia anti-jihadistă, sau dacă nu cumva Mosul riscă să devină un nou oraş martir, cum este cazul cu Alep.

Lecţii de istorie în context de război

Pînă atunci personal constat că, prin mediatizarea acestei bătălii, opinia publică mondială asimilează o nouă lecţie de geografie şi de istorie. Trimişii speciali infomează, de exemplu, că trupele care mărşăluiesc acum spre Mosul traversează cîmpia Ninive, care s-a aflat în inima imperiului asirian şi teatrul unei faimoase bătălii între armatele bizantine şi sasanizi.

Regiunea a fost deasemenea, ne informează Le Figaro, leagănul creştinilor din Orient, chiar dacă este şi un mozaic de minorităţi etnice şi religioase. Localităţi creştine se află deci în regiune, precum Qaraqosh, situată la numai 32 de kilometri sud-est de Mosul, de unde însă creştinii au fugit în momentul sosirii jihadiştilor. Din nou, cum s-a întîmplat şi în contextul altor crize şi războaie, lumea află lucruri noi despre un patrimoniu istoric comun.

Ideal ar fi fost să fi aprofundat însă istoria şi geografia lumii altfel decît datorită ecourilor mediatice ale războiului.