NATO şi noua strategie pentru estul Europei

Dacă informaţiile difuzate de unele medii de informare precum Direct Matin sau RTL se confirmă, ruşii ar fi pe cale să conceapă o nouă rachetă balistică capabilă să atingă obiective situate la 10 000 de kilometri distanţă. RS-28 Sarmat, este numele rachetei, dar experţii Alianţei Atlantice o numesc Satan 2. Centrul balistic rus Makeev o prezintă ca fiind capabilă să transporte 12 ogive nucleare, ea urmînd să fie operaţională în 2020. In plus, racheta ar avea calitatea de a fi indetectabilă…

Pînă la verificarea acestor informaţii ceea ce putem spune pentru moment este că acest tip de discurs ţine de logica pură a războiului rece. A fost o vreme, în anii 80 ai secolului trecut, cînd americanii îşi intitulaseră un program militar "războiul stelelor". Fiecare tabără încerca să-şi intimideze adversarul, iar astăzi avem impresia că istoria se repetă. Demonstraţiile de forţă ale ruşilor par favorizate şi de un context special, alegerile prezidenţiale americane şi eşecul strategiei globale americane în Orientul apropiat.

In Europa, ţările care se simt cel mai vulnerabile în prezent sunt, cum este de înţeles, din motive istorice, cele care s-au aflat în orbita sovietică iar acum sunt vecine cu Rusia. State Unite, ne informează Agenţia Reuters, ca răspuns la anexarea Crimeii de către ruşi, le cer europenilor să formeze patru batalioane de cîte 4000 de soldaţi. In caz de provocare din partea ruşilor, acestea ar putea fi sprijinite de forţa de intervenţie rapidă a Alianţei Atlantice formată din 40 000 de oameni.

O întreagă strategie de “disuasiune” este deci pe cale de a fi pusă la punct de NATO pentru estul Europei, strategie care mai prevede dublarea dispozitivelor anti-rachete, patrule aeriene, scuturi anti-atac informatic. Un răspuns deci şi la faptul că ruşii au instalat rachete cu capacitate nuclează în enclava lor de la Kaliningrad, situată între Polonia şi Lituania. Emisarul american pe lîngă NATO a declarat, citez dintr-o depeşă a Agenţiei Reuters: “Această desfăşurare de rachete, dacă devine permanentă, iar prezenţa armelor nucleare se confirmă, constituie o schimbare a dispozitivului de securitate a Rusiei”. Ceea ce implică deci şi un răspuns adecvat…

In Franţa presa evocă deseori personalitatea lui Vladimir Putin încercînd să-i înţeleagă mai bine profilul psihologic şi intenţiile. Preferă el mai degrabă înfruntarea decît parteneriatul? Cotidianul Libération îl compară cu un “cuirasat” căruia nu îi pasă de izolarea diplomatică în care se află, se arată indiferent faţă de avertismente, şi este gata să reia jocul înfruntării dintre “blocuri” opuse. Escaladarea verbală dintre ruşi şi americani este fără precedent de la căderea comunismului încoace, dar şi o anumită exasperare pare să crească, de ambele părţi de altfel.

Propaganda orchestrată de Putin aproape că i-a convins pe ruşi de o aşa-zisă “rusofobie” occidentală, în timp ce occidentalii se simt umiliţi de faptul că în Siria cel care a cîştigat deja o victorie strategică este Putin. In Franţa preşedintele rus dispune de reţele de simpatizanţi car pledează pentru o atitudine mai concesivă faţă de ruşi, în special pentru crearea unei zone de ţări tampon, neutre, între Uniunea Europeană şi Rusia.