Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (94)

mitterrand_3334474_0.jpg

François Mitterrand
Image source: 
credit foto: rfi.fr

La force de l’esprit în Istorie. Franţa se află în plină campanie electorală în perspectiva alegerilor prezidenţiale din mai anul viitor, şi deseori planează asupra dezbaterilor umbra unor personalităţi dispărute. Francezii au nostalgia unor şefi de stat precum Charles de Gaulle sau François Mitterrand, care şi-au asumat rolul cu autoritate naturală. Republica Franceză, chiar dacă s-a debarasat de instituţia regalităţii, perpetuează cultul personalităţilor puternice în fruntea statului. In acest context deci revine în actualitate, cu ocazia centenarului naşterii sale, umbra fostului preşedinte socialist François Mitterrand.

Se împlinesc o sută de ani de la naşterea preşedintelui François Mitterrand. Dont il est risqué de parler si l’on se souvient de la virulence de ses sarcasmes et de sa promesse, faite à l’occasion de ses derniers vœux de nouvel an că, de-acolo unde va fi, ne-a spus, ne va asculta. Poate nu pe toţi, poate nu mereu, mais sait-on jamais ! Aşa că mai bine... Deşi, quand même, cent ans, c’est un anniversaire qui fait réfléchir. Moins, je remarque, ici, en France, de parcă, pierduţi în Liliput, comentatorilor li s-ar părea că dacă şi-ar prea aduce aminte de călătorul Guliver leur monde leur semblerait encore plus minuscule, plus riquiqui, tellement peu digne d’intérêt.

Justement, en nous adressant acest ultim mesaj de anul nou, fostul preşedinte al Franţei, se apleca uşor către noi, care eram de ceastălaltă parte a televizorului, ca să ne spună, apăsând cuvintele : « je crois aux forces de l’esprit ».

Asemenea profesiuni de credinţă nu fac parte din repertoriul oamenilor politici mai ales de azi, când politica a încăput pe mâna celei mai detestabile specii din câte poate cunoaşte puterea, cea a tehnocraţilor, ceux qui justement, excluent d’emblée de leur horizon l’esprit, ceux qui ignorent délibérément „la force de l’esprit”. Un homme d’Etat, celui qui conduit une collectivité, et qui, de ce fait, est aux prises avec l’Histoire nu poate să nu constate cu disperare că nu ştim încotro se îndreaptă istoria – nu e cazul, fireşte, a celor care gândesc materialist-dialectic, persuadés qu’ils connaissent la fin de l’Histoire, renforcés dans cette croyance de anume gânditori nu întâmplător americani qui leur disent que le capitalisme est le stade ultime et suprême du devenir de l’humanité.

Tehnocraţii sunt, ierte-mă Doamnele şi Domnii ! tehnocraţii sunt marxiştii de azi şi e de hazul lumii să-i vezi pe cei care înjură atât de aprig comunismul că gândesc în termenii exacţi ai „Capitalului” lui Marx, căruia nu i se poate reproşa decât un singur lucru, anume că a exclus din ecuaţia socială „les forces de l’esprit”.

Les hommes d’Etat, cei care rămân în Istorie şi nu văxuitorii de ghete care nu se ocupă decât de perie, de vax şi de pluşul cu care lustruiesc cizma stăpânului pe care-l evaluează în funcţie de bacşiş ! A la différence des hommes politiques, les hommes d’Etat croient aux forces de l’esprit, ils sont conscients que leur mission n’est pas de ce monde, qu’elle vient d’ailleurs et qu’ils doivent insuffler dans les vulgaires réalités sociales d’un temps historique un commandement mystérieux, ils ont le sentiment d’une vocation qui pour être obscure n’en est pas moins évidente.

Importanţa unui om de stat, dimensiunea sa istorică nu se măsoară după criterii economice, tehnocratice, ci numai după viziunea pe care o impune lucrurilor şi dacă într-o zi Europa va scăpa din mâna tinichigiilor şi o vor însufleţi « les forces de l’esprit », vom înţelege, atunci, poate, măcar unii dintre noi, de ce ea e opera celor care cred în forţa spitului şi nu a celor care vrând să facă din ea vitrina „lagărului capitalist” o duc sârguincios de râpă. 

Bref, ceux qui regarderont le XXe siècle avec la distance qui nous permet, à nous, de regarder le siècle de Louis XIV, par exemple,  de la o înălţime de unde nu se mai văd, ca din avion, decât realităţile geologice, « l’Histoire longue », dirait Fernand Braudel, auteur d’une « Grammaire des civilisations », aceia, privind înspre noi, cei de azi, nu vor vedea nici trenurile de mare vitează, de mult depăşite, nici avioanele supersonice deja desuete, nu vor vedea nimic din lucrările mărunte care înlesnesc viaţa noastră de zi cu zi. Ei vor vedea, les quatre tours de la grande bibliothèque François Mitterrand qui a remplacé celle de Richelieu devenită neîncăpătoare.

La force de l’esprit c’est surtout prolonger une histoire, ce qui est plus difficile chiar decât să o întemeiezi.

 

 

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (94)