Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (95)

madeleines-de-commercy-04-c-french-moments.jpg

Celebrele "madeleines" care l-au inspirat pe Proust
Sursa imaginii: 
credit foto: mon-grand-est.fr

La madeleine de Commercy şi pârjoale moldoveneşti. Călătoriile în ţările care o bogată tradiţie culinară riscă să coste mai mult decît în cele efectuate în ţări mai modeste la acest capitol. Sigur, turistul mănîncă oricum atunci cînd călătoreşte, dar în Franţa a nu gusta din anumite specialităţi locale este ca şi cum ai refuza să vezi o parte dintr-un minunat peisaj şi uluitor patrimoniu. Se spune că istoria culinară a umanităţii a fost marcată de trei ţări: China, Turcia şi Franţa. Scriitorul Virgil Tănase ne aduce cîteva argumente legate de faptul că orice călătorie în Franţa este într-un fel şi una a… gusturilor.

Aşa-i că mi-am aprins paie-n cap ? Et ce n’est que de ma faute. Qu’est-ce qui m’a pris de faire ici un éloge si appuyé de la Bretagne şi mai ales a kouign-amann-ului, prăjitura de pâine, unt şi zahăr care s-a născut la Douarnenez et qui fait aujourd’hui partie du patrimoine culturel de la région ? Aussitôt, quelques auditeurs français, dovadă, dacă mai era nevoie, că aceste cronici nu sunt bilingve numai în dorul lelii, ont protesté au nom de leurs traditions locales. Ils m’ont gentiment rappelé que les délices de la France sont diverses et que même s’il ne s’agit pas de faire ici un compediu al specialităţilor culinare regionale, ar fi drept să amintesc măcar că-n materie de dulciuri mai sunt şi alte bunătăţi care dau diferitelor colţuri ale acestei ţări hexagonale o culoare gustativă care e numai a lor.

Et ils ont parfaitement raison. Prenons les cannelés. Même si on les trouve aujourd’hui dans toutes les bonnes boulangeries parisiennes, dintre care unele, cum e cea din capătul dinspre Champs de Mars a străzii Grenelle, sunt reputate tocmai pentru aceste prăjituri, les cannelés sont une spécialité de Bordeaux où, dit-on, les maîtres pâtissiers du lieu font les meilleurs. E şi firesc : cofetarii de acolo le cocolesc de pe la începutul secolului al XVI-lea.

Les nonnes du couvent des Annonciades, qui les distribuaient aux pauvres, les préparaient dintr-un un aluat cu mult ou şi vanilie, copt în formele mărunte şi ondulate qui leur donnent leur aspect spécifique, învelindu-i, când erau gata, într-o foarte fină cămaşă de zahăr caramelizat. Tot unor călugăriţe, din ordinul « de la Visitation », de la Nancy, le datorăm biscuiţii cu mult albuş numiţi altădată, în cinstea acestor măicuţe, « visitandines » şi care, lorsqu’ils ont changé de forme pour devenir rectangulaires, ont été nommés des financiers pentru că ar semăna, chipurile, cu lingourile de aur.

La madeleine de Proust, est de Commercy. La mijlocul secolului al XVIII-lea o cuhniciţă din această localitate din nord-estul Franţei pregătea pentru stăpânul ei, ducele de Lorena, prăjiturelele rotunde, pufoase şi parfumate a căror reţetă a fost mult timp un secret de stat. Friand de ces gâteaux « pur beurre », le duc de Lorraine a demandé à sa cuisinière son nom. Elle s’appelait, aţi ghicit !… Madeleine.

De cealaltă parte a Franţei trebuie musai gustată la teurgoule de Normandie. În dialect local, numele acestei prăjituri însemnă « ţi-a sucit capul ». La teurgoule est un gâteau de riz apparu lui aussi au XVIII-e siècle când orezul, încă rar în Franţa, se găsea din belşug în Normandia unde ajungea cu vapoarele care-l aduceau de peste ocean.

Mais peut-on parler de toutes ces délices liées à une ville ou à une région ? Socotiţi şi dumneavoastră ! La Lyon tarta cu praline roz. Dans le Limousin l’authentique  flognarde qui se prépare, celle-ci, avec des prunes et des pomme. Dans les Pyrénées atlantiques le gâteau basque fourré à la confiture de cerise ou à la crème pâtissière. Acum vreo două sute de ani o gospodină de la Cambo-les-Bains devenise cunoscută în împrejurimi pentru aceste tarte delicioase – aujourd’hui une fête annuelle réunit tous les ans des milliers de personnes à Cambo-les-Bains où a lieu un fameux concours de gâteau basque.

Omul de cultură care vizitează Franţa trebuie să guste « turbanul » alsacian, kougloful, cu stafide, rom şi alcool de vişine, o prăjitură despre care se povesteşte qu’elle a été préparée pour la première fois à Bethléem dans le turban d’un des rois mages. Et à Nice, il faut absolument goûter les ganses, prăjiturile de carnaval, un fel de gogoşi cu parfum de lămâie şi de floare de portocal, de-o formă ciudată care ar trebui, spun puriştii, să semene cu un nod de cravată.

Eh ben oui ! même par les temps bénis que nous sommes en train de vivre, în această epocă de progres social şi economic când des spécialistes super hyper compétents établissent à Bruxelles la taille optimale de l’oeuf européen, cantitatea de acizi graşi din centimetrul cub de carne de vită şi cât zahăr se cade să fie în prunele de calitatea trei, doi, unu şi de lux, aujourd’hui quand les commissions de vigilance sanitaire indiquent les recettes standard de nos sucreries, se mai găsesc câţiva reacţionari strâmbi la minte şi la gust ca mine care continuă să ia halviţa de la Montélimar, bomboanele de anason de la Flavigny, les réglisses d’Uzès, les calissons d’Aix en Provence şi caramelele cu unt sărat de la Saint-Malo.

Nu acum, că suntem în perioadă de alegeri, dar mai pe la vară încolo, je crains qu’il sera mis un terme à ces dérives nationalistes pentru că, vă daţi şi dumneavoastră seama, când spui pârjoale „moldoveneşti”, păi dai cu piatra în Europa unită care pune uniformă la toate celea, de la bomboane la filozofie.

 

 

 

 

 

 
Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (95)