Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (96)

visites_moliere.jpg

Bustul lui Molière la Comedia franceza
Image source: 
credit foto: comedia franceza

Où suis-je ? La teatru, la muzeu, la teatru… Impreună cu scriitorul Virgil Tănase plecăm în minutele următoare într-un periplu lingvistic româno-francez pe un subiect legat de tendinţa extrem de vizibilă a unor artişti de a "actualiza" cu orice preţ opere clasice. Nu fără riscul de a friza ridicolul, sau cel puţin ironia lui Virgil Tănase. 

Am fost la teatru… Nu, staţi ! Nu daţi cu piatra făcându-mi cu degetul că adică bien fait pour ma pomme ! J’ai été à la Comédie française… De fapt, ştiţi ce ?! ca să nu mai spună unii şi alţi că aşa şi pe dincolo, oublions la Comédie française ! Je reprends, j’ai été au théâtre, en Roumanie, au théâtre de… De fapt şi acolo am prieteni, prieteni buni, încă de pe când eram student în clasa de regie a Institutului de teatru, aşa că mai bine să spunem c-am fost… c-am fost la Operă. J’ai été à l’Opéra où j’ai vu une opérette

Nu ! iar nu e bine, că am să fiu făcut cu ou şi oţet de toată protipendada intelectuală bucureşteană. Mai bine, revenons à Paris. Mai bine, hai să spunem că n-am fost la nici un teatru. Să zicem qu’ inattentif, cu capu-n traistă, voiam să merg la teatru şi-am nimerit à côté, au Musée. Muzeul nu supără pe nimeni.

Intru eu la Louvru, dau cotul, urc scara. Où m’arrêter dans ces galéries qui me sont familières încă de pe vremea când îmi învăţam copiii cum să se dea pe gheaţă pe parchetul mai bine lustruit aici que dans n’importe quel autre musée parisien ? Să-ncepem cu-nceputul lumii noi, c’est-à-dire avec Giotto, le premier à detourner son regard du ciel pour s’apercevoir că lucrurile lumii au volum. „Încoronarea Fecioarei” : albastrul cerului se răsfrânge în stofele care ritmează o pavană de rozuri violete, totul îmbăiat în aur, etc.

Certes, le sujet religieux est franchement réducteur et pour bien comprendre le message, un omagiu adus tuturor femeilor întruchipate într-un simbol, Fecioara e în şort et celui qui la couronne n’est plus le Christ mais le président de la République, ovationné par le choeur des anges dont on sait qu’ils n’ont pas de sexe, anticipare artistică genială a teoriei genului. Îngerii  care ocupă partea de sus a tabloului poartă lozinci cerând extinderea drepturilor... Là je suis embêté !

Dacă spun drepturile omului, cela signifie que j’exclus les femmes et si je dis les droits des hommes et des femmes cela signifie que les femmes ne sont pas des hommes… Să fim drepţi şi să recunoaştem că limba e un  fenomen foarte retrograd et ce n’est pas un hasard si l’on dit că tăcerea e ruptă din rai. Uite, cum tace, în tabloul de alături al lui Mantegna sfântul Sebastian, care nu vorbeşte decât cu ochii. Justement, comme il ne parle pas, nous risquons de ne pas comprendre ce qu’il veut nous dire. Heureusement on a remplacé la colonne au chapiteau corinthien par un mur, les deux tortionnaires à ses pieds sont en costume d’officiers SS, şi au în mână nu săgeţi ci câte-un Luger P08. Sur le rocher escarpé que l’on voit au loin on reconnaît le Berghof  et dans le ciel bleumarin apar din nourii vineţii bombardierele aviaţiei aliate eliberatoare, dar fără ruşi, fireşte.

’est beau, c’est émouvant, c’est moderne, c’est... straşnic pictor Mantegna ăsta ! Mai încolo, ştiu drumul pe dinafară ! „Dantelăreasa” lui Vermeer. Sigur, e tot atât de concentrată, numai că e aplecată deasupra unui calculator, sinon personne ne comprendrait ce qu’elle fabrique cette bonne femme, la machine ayant depuis deux siècles remplacé ce travail manuel pénible et dégradant. Et pour ne pas la rendre ridicule aux yeux des jeunes générations, dantelăreasa lui Vermeer nu mai are coafura stupidă care-o făcea să semene cu un cocker cu urechi neţesălate. Elle est une femme d’aujourd’hui avec des cheveux verts couronnés par une crête d’un rouge flamboyant. Alături, Rembrandt : „Întoarcerea fiului risipitor”, subiect de-o actualitate stringentă pentru că e vorba de-un adolescent zăpăcit de propaganda salafistă care se-ntoarce spăsit din Siria et, à genoux, embrasse le drapeau de la république que lui présente le vieux maire de sa commune, accessoirement son père.

Staţi !  Je m’égare à nouveau. De unde până unde « Le retour du fils prodigue » au Louvre ?! Serais-je à l’Ermitage şi atunci fiul rătăcitor e soldat şi vine din Afganistan ? Nu se poate ! Înseamnă că sunt tot la teatru. Pentru că numai la teatru publicul e socotit atâta de tembel qu’il faille actualiser le message pour que cet abruti comprenne quelque chose des pièces de Racine, de Tchékhov ou de Caragiale, lasă că trebuie să-i pui şi muzicuţă pentru că alminteri se duce s-asculte şlagăre la operă…, vreau să spun la operetă…, nu vreau să spun nimic !

Mai bine la muzeu unde, vorba lui Hamlet… « Restul e, restul e, doar tăcere ! »