Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Putin, arbitru geopolitic internaţional?

2014-01-28t164729z_723053123_gm1ea1t025401_rtrmadp_3_eu-russia_0.jpg

Vladimir Putin la Bruxelles în februarie 2014
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Mai multe evenimente importante care s-au produs în ultimul timp în Europa dar şi pe alte meridiane provoacă satisfacţie la Moscova. Este cazul cu Brexit, cu alegerea lui Donald Trump la Casa Albă sau cu succesul lui François Fillon la primul tur al primarelor dreptei în Franţa. Devine oare, treptat, preşedintele rus, un fel de arbritru geopolitic internaţional? Este o întrebare pe care şi-o pun unii comentatori în Franţa, şi la care încercăm să răspundem şi noi.

Umbra lui Putin deasupra Europei şi la Casa Albă

Joi 24 noiembrie, în contextul dezbaterii televizate din Franţa dintre François Fillon şi Alain Juppé, a apărut la un moment dat umbra lui Putin. Mai ales atunci cînd Alain Juppé s-a întrebat dacă este normal ca preşedintele rus să sprijine un candidat la prezidenţialele franceze. Alain Juppé s-a referit de fapt la o declaraţie explicită a lui Putin în care acesta laudă calităţile lui François Fillon, considerîndu-l un veritabil "profesionist" al acţiunii politice.

Umbra lui Putin bîntuie însă în prezent şi la Casa Albă, întrucît Donald Trump nu şi-a ascuns niciodată admiraţia pentru liderul de la Kremlin. Vladimir Putin a mai fost extrem de mulţumit şi atunci cînd britanicii au decis, prin referendum, să se retragă din Uniunea Europeană. Si tot aşa, Putin şi-a frecat probabil mîinile satisfăcut cînd olandezii, tot prin referendum şi tot în mod democratic, s-au exprimat împotriva acordului de asociere dintre Uniunea Europeană şi Ucraina. Mai nou lui Vladimir Putin i s-a deschis un larg bulevard în Moldova şi în Bulgaria, unde s-au instalat la conducere doi responsabili pro-ruşi, Igor Dodon şi respectiv Rumen Radev.

Să mai adăugăm la această serie faptul că în Estonia un partid centrist pro-rus este în plină ofensivă, chiar dacă populaţia nu are sentimente chiar foarte senine faţă de fostul invadator rus. Chiar şi faptul că Polonia se izolează tot mai mult de Europa convine Moscovei, ca să nu mai vorbim de derivele autoritare din Turcia. Faptul că democraţia pierde teren în Turcia, că presa este controlată şi că Recep Tayyip Erdogan nu suportă critici convine modelului politic promovat în prezent de Kremlin.

Nimeni nu spune că Rusia ar fi putut influenţa rezultatele unor alegeri libere din Occident, dar faptul că ele convin Moscovei îl plasează pe Putin pe o orbită specială cu un rol geopolitic tot mai important. El mai încarnează şi o anumită fascinaţie faţă de imaginea liderului puternic. Fascinaţie cu două tăişuri şi chiar periculoasă, dar care creşte alimentată şi de neîncrederea tot mai mare a cetăţenilor de rînd, inclusiv în lumea democratică, în oamenii politici.

Analist francez: războiul rece a însemnat o luptă pentru libertate

O întrebare care se impune în acest context este dacă Putin contemplă aceste "tendinţe" favorabile lui cu mîinile încrucişate sau dacă încearcă să le instrumentalizeze. Pentru că există de fapt un "proiect geopolitic Putin".

Vladimir Putin doreşte ca Federaţia rusă să preia rolul planetar pe care l-a avut Uniunea Sovietică, şi nu ascunde acest lucru. Iar din strategia sa face parte şi atragerea elitelor din ţările occidentale. Intr-un articol publicat în Le Monde putem citi următoarele rînduri semnate de un specialist în materie, Françoise Thom: "De cîţiva ani buni propaganda Kremlinului operează în profunzime pe teritoriul Franţei. Să nu ne întoarcem la războiul rece, ne spune Rusia încercînd să ne facă să uităm că războiul rece a început cînd occidentalii au încetat să cedeze în faţa lui Stalin şi că de fapt dacă europenii sunt astăzi liberi acest fapt se datoarează tocmai războiului rece”.

Mărturisesc că este pentru prima dată cînd dau în presa franceză peste o astfel de interpretare, pozitivă, a “războiului rece”. Un mod de a spune de fapt că libertatea şi democraţia sunt bunuri preţioase care presupun o stare de veghe militară permanentă. De altfel, Françoise Thom lansează în articolul ei un veritabil semnal de alarmă, citez: “Ce reprezentăm noi (occidentalii) astăzi? O Europă dezarmată, divizată şi demoralizată. O Americă tentată de egoismul naţional şi de izolaţionism. Iar în faţa noastră avem un stat rus mobilizat în întregime pentru a deveni o mare putere, consacrînd cea mai mare parte a bugetului său pentru armată şi serviciile speciale, şi care testează în fiecare zi capacităţile de apărare ale ţărilor membre în NATO, care întreţine în interior psihoza unui război cronic  iar în exterior întreţine o reţea redutabilă de agenţi, mai numeroasă decît pe vremea războiului rece”.

Iată o analiză de natură să le dea fiori reci europenilor, mai ales celor care se află mai la est şi deci ceva mai aproape de Rusia.

Mai semnalez din le Monde un articol intitulat "Un ţar la Paris". Acest ţar nu este, evident, Putin, ci ambasadorul Rusiei în Franţa, Alexandre Orlov, adept al unei metodei "soft power" prin care încearcă să seducă elitele franceze.   

Iar cotidianul Libération se întreabă pur şi simplu dacă nu cumva în prezent Putin a devenit omul care îi "încoronează pe regi" la nivel mondial, atît de frapantă este imaginea sa de nou lider puternic pe plan internaţional.