François Fillon, candidatul victorios la primarele dreptei

62 de ani, fost prim ministru între 2007 şi 2012, decontracat dar extrem de sobru pe platourile de televiziune, catolic nepracticant, adept al gaullismului social, tată a cinci copii dintre care patru băieţi, amator de curse de formula unu, François Fillon devine omul providenţial al dreptei. Si implicit cel mai redutabil adversar al stîngii care începe să-şi focalizeze puternic atenţia şi tirul critic împotriva sa. Revista l’Obs, de exemplu, îi dedică un întreg dosar în ultimul număr sub titlul "Adevăratul Fillon", cu aceste trei remarci pe copertă: arhi-reacţionar, ultra-liberal şi pro-Putin.

François Fillon aduce cu el de fapt o altă mare surpriză în peisajul politic, şi anume revelaţia că în Franţa există un important electorat catolic a cărui mobilizare pare să fi fost decisivă în contextul primarelor dreptei. Iar François Fillon a beneficiat în mod evident de mobilizarea acestui electorat, sau mai precis, după cum afirmă un istoric în Le Monde, a beneficiat de mobilizarea "dreptei patrimoniale".

Greu de explicat în două fraze ce mutaţie s-a întîmplat în Franţa în ultimii ani, dar putem spune că respectul pentru trecut contează în acest moment parcă mai mult pentru un mare număr de francezi decît promisiunile de viitor. Tradiţia şi familia redevin repere importante, mai ales după dezbaterile suscitate de reformele de societate lansate de François Hollande, cum ar fi căsătoria între homosexuali. De altfel François Fillon mai este susţinut astăzi de un curent tradiţionalist, cel care s-a structurat sub emblema "manif pentru toţi", ca răspuns la cuvîntul de ordine "căsătoria pentru toţi".

Dezbaterile vor continua în contextul în care stînga urmează să-şi desemneze acum candidatul la prezidenţiale, iar François Hollande nu pare a întruni popularitatea necesară pentru a aspira la un al doilea mandat.