Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Româncă stabilită în Madagascar: «România va fi întotdeauna dragostea vieţii mele»

veronica.jpg

Veronica Andrei e stabilità de 12 ani în Madagascar
Veronica Andrei e stabilità de 12 ani în Madagascar
Image source: 
Vas

Tineri din Madagascar, insulă îndepărată din Oceanul indian, au venit mulţi la facultate în România lui Ceauşescu. Pe unii dintre ei i-aţi putut auzi şi la RFI. Români în insula din largul Africii există însă foarte puţini, o mână de oameni, stabiliţi acolo adesea din motive personale. Cu ocazia voiajului efectuat acolo, Vasile Damian a întâlnit două românce în capitala ţării.

Veronica Andrei are 50 de ani. Originară din Ploieşti, trăită mai întâi două decenii în Liban, femeia de afaceri e stabilită de 12 ani la Antananarivo. Căsătorită cu un malgaş, mamă a doi copii, Veronica locuieşte în capitală, deasupra primului centru comercial modern din ţară, o galerie de tip occidental construită după modelul unui mall american. Am întâlnit-o acolo, în jurul unui prânz simpatic şi am întrebat-o pentru început ce face exact în Madagascar. « Am deschis o firmă, Cargo Madagascar, cu care facem tot ce este vamă şi asistenţă la import-export. In paralel suntem distribuitori exclusivi pentru Leifheit şi Soehnle, două mărci germane pe care le reprezentăm în Oceanul indian. »

« M-am adaptat uşor la viaţa de aici, pe de o parte pentru că aveam familia aici şi eram cu toţii împreună. Apoi, oamenii sunt aici relativ drăguţi, simpatici şi zâmbitori. Nu m-am obişnuit - şi nici nu vreau să mă obişnuiesc vreodată - cu relativul lor rasism şi refuz al diferenţelor – umane, culturale sau de aspect fizic. Nu sunt însă lucruri atât de grave atâta vreme cât reuşim să transmitem sau să facem un schimb cultural. »

Cinci români în Madagascar

« Cei 5 români care suntem aici, în Madagascar, ne întâlnim relativ întâmplător pentru că ne pierdem în mulţime. Când ne vedem însă, schimbul, prietenia se fac imediat. Nu am întâlnit fricţiuni între românii de aici, în primul rând pentru că suntem prea puţini ! »

« Bineînţeles că-mi lipseşte România. Tară care rămâne şi va fi întotdeauna dragostea vieţii mele. România este cine sunt eu, eu mă prezint mai întâi ca român, deci despre România nu zic decât de bine. Mergem, eu şi cu fiica mea, destul de regulat acolo, vizităm, ne simţim bine şi suntem bine primiţi. România rămâne casa noastră, rămâne « la noi ». »

« Nu întreţin decât accidental relaţii cu malgaşii care au studiat în anii ’70-’80 în România. In primul rând pentru că mediile de activitate sunt diferite. Nici nu am căutat în mod special să aprofundez relaţiile cu aceşti oameni pentru că mentalităţile rămân totuşi diferite, amintirile sunt diferite. Nu neapărat cei care s-au reîntors din România au amintiri foarte frumoase de acolo, şi nici noi nu suntem tot timpul bine primiţi de ei. »

« Aici îmi lipseşte iarna »

« Mă gândesc să mă reîntorc definitiv în România pentru că cu toţii trebuie să ne întoarcem la origini, trebuie să fim între ai noştri. Cred că românii din diasporă sunt cei mai patrioţi dintre români pentru că noi rămânem cu nostalgia locului de acasă, nostalgia cozonacilor... »

Dor de cozanaci şi de ţară duce şi Lăcrămioara Toader. Stabilită de 30 de ani la Antananarivo, directoarea de producţie a firmei de ciocolată Menakao are trei copii. Nominalizată să devină viitorul consul onorific al României în Madagascar, Lăcrămioara a ţinut să-mi vorbească înainte de toate de ţara ei de origine.

« România este ţara mea natală, eu mă întorc acolo foarte des, dacă nu în fiecare an, cel puţin o dată la doi ani. Am familie acolo şi am reţetele noastre culinare, sărbătorile noastre de iarnă. Aici îmi lipseşte iarna şi tocmai de aceea îmi programez vacanţele în luna decembrie ca să profit acolo de zăpadă şi de toate sărbătorile de sfârşit de an. »

Interviuri cu douà românce stabilite de ani de zile în Madagascar