Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Democraţia şi “industria minciunilor”

pinocchio_0.png

Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

“De ce ajung mincinoşii la putere?” Este o întrebare pe care şi-o pun unii observatori ai vieţii politice, mai ales după alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Numeroase exemple în acest sens sunt însă furnizate şi de Europa.

Intrebarea ar trebui pusă de fapt cu această nuanţă: de ce ajung mincinoşii la putere în mod democratic? Atît în vestul Europei, unde democraţia are o lungă tradiţie, cît şi în estul Europei, teritoriu mai nou în materie de experienţă democratică, proliferează un fel de "industrie a minciunii".  Numeroşi oameni politici precum şi formaţiunile pe care le reprezintă recurg la minciună ca la un instrument "natural" al vieţii democratice, considerînd de fapt că ea este purtătoare de speranţă.

Din ce în ce mai des, atît în zona extremelor (de dreapta sau de stînga), a naţionalismului sau a populismului, minciuna funcţionează ca un element hipnotic. Iar uneori mase mari de oameni iau promisiunile mincinoase drept viitoare adevăruri. Mecanismul psihologic prin care oamenii preferă, din disperare, să fie minţiţi este analizat de unii filozofi, cum este cazul cu Laurence Hansen-Love, autoare unui articol publicat de Libération. Nevoia de speranţă este de fapt atît de mare încît cetăţeanul se lasă uneori "drogat" de cele mai aberante analize sau programe politice, mai ales atunci cînd dezbaterile pro şi contra sunt organizate mai degrabă ca un spectacol decît ca un cadru de stimulare a simţului critic. Iar "minciunile politice" pot merge foarte departe, pînă la contrazicerea unor adevăruri ştiinţifice, a unor evidenţe economice sau ecologice, a bunului simţ.

O minciună tipică a populiştilor dar şi a altor categorii de demagogi este aceea prin care vinovaţii sunt desemnaţi ca fiind nişte persoane sau forţe dinafară. Nu din cauza noastră ni se întîmplă ceea ce ni se întîmplă ci din cauza mondializării, a imigranţilor, etc.

Dar poate cea mai mare minciună care îşi face loc în spaţiul politic este cea a omului providenţial. In faza de ascensiune spre putere, liderul providenţial promite de fapt rezolvarea tuturor problemelor ca prin farmec, iar cetăţeanul avid de speranţă se minte pe sine acceptînd promisiunea politică pe post de adevăr.