Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Diplomaţia americană, condusă de un "prieten" al Rusiei?

Noul preşedinte american Donald Trump continuă să-şi formeze echipa cu care va guverna timp de patru ani, începînd cu data de 20 ianuarie 2017. El l-a numit ca şef al diplomaţiei pe Rex Tillerson, considerat de unii comentatori drept un "prieten" al Rusiei. După toate probabilităţile, omul care îl va înlocui la Externe pe democratul John Kerry va avea ca primă misiune relansarea relaţiilor cu Rusia.

Echipa pe care şi-o formează Donald Trump este scrutată cu lupa de comentatori, pentru că în funcţie de personalităţile respective se prefigurează şi strategia politică a noului preşedinte. Presa franceză observa recent că noul preşedinte american a recurs la serviciile mai multor generali. Ei sunt ireproşabili în ce priveşte cariera şi competenţele lor, dar… cam mulţi în jurul lui Donald Trump, cel puţin din punctul de vedere al democraţilor.

In ce-l priveşte pe Rex Tillerson, 64 de ani, el este doar un mare patron, şeful gigantului petrolier ExxonMobil, de fapt primul grup petrolier mondial. Are el competenţele necesare pentru a conduce diplomaţia americană şi implicit de a influenţa mersul lucrurilor pe planetă? Intrebarea este legitimă şi probabil că mulţi comentatori şi-o pun în prezent. Din punctul de vedere al preşedintelui Trump însă diplomaţia şi afacerile par să meargă mînă în mînă. Echipa preşedintelui a şi dat un comunicat în care subliniază că Rex Tillerson este omul ideal pentru această funcţie şi că el va şti să se orienteze în "arhitectura complexă a afacerilor şi a diferiţilor lideri străini".

Un lucru este sigur însă, Rex Tillerson are relaţii bune cu Rusia, îl cunoaşte personal pe preşedintele Putin şi a făcut afaceri cu ruşii. De altfel şi Kremlinul a reacţionat afirmînd că noul şef al diplomaţiei americane este un "profesionist" care a întreţinut relaţii de lucru bune cu Vladimir Putin. Agenţia France Presse precizează într-o depeşă că în 2013 preşedintele rus l-a decorat pe Rex Tillerson cu medalia prieteniei, rezervată de Moscova străinilor. Iar de mai multe ori noul şef al diplomaţiei americane s-a exprimat împotriva sancţiunilor impuse de occidentali Rusiei.

Această numire riscă să contrarieze Parisul şi Berlinul, care afişează împreună o poziţie intransigentă faţă de Rusia. Iar în Europa de răsărit cu siguranţă că figura lui Rex Tillerson, precum şi dorinţa lui Trump de se a apropia de Rusia provoacă nelinişte.

Printre misiunile urgente pe care le va avea Rex Tillerson se numără şi ameliorarea relaţiilor cu China. Donald Trump a făcut pînă acum mai multe declaraţii care i-au supărat pe chinezi, mai ales în privinţa Taiwanului, subiect extrem de sensibil. Pentru autorităţile de la Beijing, nu există decît o singură Chină iar insula Taiwan, chiar dacă are alt regim politic, este parte componentă a "patriei mamă". Donalt Trump a îndrăznit să contesteze această dogmă, ceea ce i-a atras criticile Beijingului. “Cine ameninţă interesele Beijingului în Taiwan ridică o stîncă extrem de grea care riscă să-i strivească picioarele”. Aşa sună, cu o notă metaforică, avertismentul Beijingului.

China şi Statele Unite sunt însă prea legate la nivel economic pentru a risca o reală ruptură. De notat că Donald Trump a numit ca ambasador în China un om care îl cunoaşte personal pe preşedintele Xi Jinping, este vorba de guvernatorul statului Iowa, Terry Branstad, un bun cunoscător al culiselor diplomatice. Pentru moment, autorităţile chineze consideră că gesturile provocatoare ale lui Donald Trump emană mai degrabă din lipsa sa de experineţă, şi deci preşedintelui american i se acordă timp pentru a înţelege cum stau lucrurile. Iar ele stau cam aşa: în 1979 Statele Unite au recunoscut Republica populară chineză şi şi-au retras ambasada de la Taiwan. Pe această bază, în ultimile trei decenii, China a devenit primul furnizor de mărfuri al Statelor Unite, iar acestea din urmă primul client al chinezilor. Sîmbăta trecută în jur de zece avioane militare chineze s-au apropiat în mod suspect de Taiwan.

De fapt, China avertizează că în orice moment poate decide să preia cu forţa controlul Tawanului şi că nu acceptă nici o interferenţă străină la acest capitol. Reamintesc faptul că gestul care li s-a părut inadmisibil chinezilor a fost comis de Donald Trump pe data de 2 decembrie, cînd a acceptat un apel telefonic de la preşedinta Taiwanului, Tsai Ing-wen. Ceea ce nici un alt preşedinte american nu a mai făcut-o din 1979 încoace.