Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa şi "bomba migratorie"

000_gs4er_0.jpg

Migranti în Mediterana, în octombrie 2016, în largul coastelor libiene
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Uniunea Europeană este confruntată în continuare cu o puternică presiune migratorie, iar acesta va fi primul subiect abordat joi 15 decembrie la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a şefilor de stat şi de guvern. Pentru a sugera mai bine amploarea fenomenului unii comentatori utilizează sintagma "bombă migratorie".

Cuvîntul “bombă” are rareori o conotaţie pozitivă sau amuzantă. Sigur, se mai spune uneori “bombă sexuală". Cînd auzim însă expresii precum "bombă demografică" sau "bombă migratorie" este limpede că ele nu prezic nimic bun şi că "exploziile" respective urmează să afecteze profund Europa. Este şi opinia unui specialist, Jean-Jacques Mevel care scrie următoarele rînduri în Le Figaro: "Dacă războiul din Siria a furnizat scînteia, adevărata bombă migratorie se află în sud: este Africa şi demografia sa, o explozie întîrziată din care Europa începe să întrevadă efectele odată cu haosul libian şi cu drama naufragiaţilor din Mediterana".

Săptămîna aceasta Comisia Juncker urmează să furnizeze cifre privind numărul de migranţi sosiţi în Europa anul acesta şi numărul de repatrieri forţate. La acest ultim capitol lucrurile nu avansează prea mult din lipsa unor acorduri cu ţările africane. In ultimul an Uniunea Europeană a încercat să negocieze astfel de acorduri cu Etiopia, Niger, Nigeria, Senegal şi Mali. Dar numai cu acest ultim stat, sprijinit masiv din punct de vedere militar şi economic de Franţa, s-a ajuns la o înţelegere.

De fapt, scrie Le Figaro, ţările africane nu prea au încredere în Uniunea Europeană şi preferă să negocieze direct cu diverse capitale. Faptul că Uniunea Europeană a acceptat să plătească Turciei şase miliarde de euro în schimbul preluării refugiaţilor sirieni a devenit un “model” de urmat pentru mai multe ţări africane. De partea lor europenii nu sunt siguri dacă este mai bine să semneze cîte un pact cu fiecare ţară africană în parte sau să investească într-un plan mai vast destinat să relanseze economia pe ansamblul celor 35 de ţări africane.