Insurecţia armată siriană înfrîntă la Alep

Occidentul dezonorat la Alep

Cu cîteva zile în urmă un specialist francez în Orientul Apropiat spunea că Organizaţia Naţiunilor Unite îşi are mormîntul la Alep, pentru că nu a putut interveni pentru a se interpune eventual între beligeranţi, şi nici pentru a oferi asistenţă umanitară. Editorialistul Christian Makarian afirmă în revista l’Express că la Alep zac acum sub dărîmături principiile cu care Occidentul şi-a revendicat supremaţia morală. Drepturile omului, democraţia, valorile legate de libertate, chiar şi ideea că trebuie acordată asistenţă unui popor aflat în pericol, sunt îngropate în prezent la Alep unde triumfă regimul de la Damasc, Rusia şi Iranul.

In presa franceză unele reacţii sunt de dezgust profund faţă de incapacitatea occidentalilor de a reacţiona. “SOS Alep. Vladimir Putin şi Bachar al-Assad sunt nişte terorişti, iar cei care îi sprijină în Franţa, din rîndurile dreptei sau ale stîngii, sunt complicii lor” putem citi într-un articol semnat în Le Monde de Raphaël Glucksmann şi Yannick Jadot.

Alţi comentatori consideră că victoria lui Bachar al-Assad este una a propagandei sale de tip “complotist”, utilizată şi de ruşi şi de iranieni, şi care a paralizat un Occident căruia îi este de fapt frică de musulmani. Mai precis, occidentalii nu au înţeles niciodată prea bine ce se întîmpla în Siria, de partea cui era dreptatea, cît de democraţi erau rebelii… Ei s-au mai temut că prăbuşirea totală a statului sirian ar fi putut avea consecinţe mai grave asupra Europei decît menţinerea lui Bachar al-Assad la putere. Faptul că ONU şi occidentalii nu au fost capabili să creeze o forţă internaţională pentru a opri războiul civil din Siria îşi are de fapt explicaţia în această frică de a interveni într-o regiune în care totul este complicat şi confuz…

Chiar şi în Franţa, care a fost putere colonială în Liban şi Siria, există acest sentiment că acolo nu pot fi aplicate principiile occidentale. Acest lucru l-a afirmat chiar generalul Charles de Gaulles care, între 1929 şi 1931 s-a aflat în post la Beirut. "Este iluzoriu să pretinzi că poţi aplica în Levant principiile liberale şi democratice pe care le-au adoptat occidentalii." Această frază pronunţată de Chrales de Gaulle este reluată de revista l’Express ca argument pentru indeciziile Uniunii Europene cînd vine vorba de Orientul apropiat.

Bachar al-Assad vrea o victorie totală la Alep

 In prezent armata siriană este pe cale de a lichida ultimile cuiburi de rezistenţă ale rebelilor la Alep. Iranul a şi salutat "eliberarea Alepului". Franţa a pledat în aceste ore pentru o încetare a focului care să permită evacuarea ultimilor rebeli şi a locuitorilor din zonele controlate de ei. Damascul vrea însă, după toate aparenţele, o victorie totală.

Probabil că o anumită euforie, sau chiar beţie a victoriei îi face pe acum pe soldaţii lui Bachar al-Assad să fie şi mai ofensivi, ba chiar şi mai agresivi şi sîngeroşi. Au apărut informaţii legate de execuţii sumare printre civili. La Paris, primăria a decis să facă un gest mediatic pentru a incita comunitatea internaţională să acţioneze în favoarea oraşului martir: luminile de pe turnul Eiffel, una din destinaţiile turistice principale ale capitalei franceze, se vor stinge începînd cu ora 20. O măsură cu caracter simbolic care merită toată stima dar care la Alep, în oraşul aflat în ruine, nu va salva nici o viaţă de om.

De altfel războiul din Siria începe să devină subiect de dezbatere şi în contextul prezidenţialelor franceze. Astfel, fostul premier Manuel Valls, candidat la primarele stîngii, îl critică pe François Fillon, candidatul unic al dreptei la scrutinul din mai anul viitor, reproşîndu-i că are simpatii pro-ruse.

Mulţi comentatori constată însă că Putin, aşa antipatic cum le apare multora, a cîştigat o mare victorie în Siria, unde a angajat pe teren peste 4000 de oameni, ca să nu mai vorbim de aviaţie. Demonstraţia de forţă a lui Vladimir Putin în Siria este redutabilă şi el cîştigă de fapt teren într-o regiune, Orientul Apropiat, din care occidentalii se retrag din lipsă de forţe, de idei, de strategii şi de greutate diplomatică. Anul viitor se vor împlini o sută de ani de la Revoluţia bolşevică iar revista l’Express prefaţează evenimentul cu un dosar intitulat "Imperiul contra-atacă".

S-ar spune că tot acest secol care a fost dureros pentru ruşi nu a schimbat nimic la nivel o ontologic în sufletul lor. Rusia nu renunţă la rolul de mare putere şi demonstrează că este dispusă să-şi menţină acest statut indiferent de preţul care trebuie plătit şi de sacrificiile asumate. Si aceasta cu sprijinul sincer al majorităţii ruşilor.