O reformă dificilă la ONU susţinută de o sută de ţări

De la izbucnirea războiului din Siria în mod sistematic toate rezoluţiile propuse la ONU, şi care ar fi urmat să penalizeze politica lui Bachar al-Assad, au fost blocate de Rusia şi de China. Franţa, dar şi alte ţări precum Mexicul, consideră că utilizarea repetată a dreptului de veto nu se justifică atunci cînd în diverse regiuni au loc masacre în masă. In prezent se bucură de dreptul de veto doar cinci ţări: Franţa, Marea Britanie, Rusia, China şi Statele Unite. La ce serveşte însă acest drept cînd este sinonim cu paralizia şi împiedică orice posibilitate de intervenţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite?

In contextul războiului din Siria, ONU a strălucit prin absenţă. Seful diplomaţiei franceze, Jean Marc Ayrault, a cerut în aceste zile ca evacuarea ultimilor rebeli de la Alep să se facă în condiţiile unei prezenţe a unor observatori trimişi de ONU. Un apel care a rămas fără ecou pe teren. Există însă speranţa ca această complicată maşinărie onusiană să intre într-o fază de înlocuire a unora dintre resorturile sale învechite datorită intrării în funcţie a unui nou secretar general. Portughezul Antonio Guterres, care a preluat volanul, promite că se va consacra unui vast şantier de reforme interne.

In privinţa limitării dreptului de veto, iniţiativa este mai veche. Preşedintele François Hollande a lansat-o încă din 2013, şi a avut în acest sens sprijinul lui Kofi Annan, fostul secretar general ONU. Numai că ea se loveşte de opoziţia Rusiei care spune "niet". Ruşii consideră că numai jocul (extrem de complicat) dintre membrii permanenţi ai Consiliului de securitate ONU poate duce la consens şi poate conserva legitimitatea acestui organism.