Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Sfîrşit de an îndoliat în Europa, terorismul rămîne o ameninţare constantă

Anul 2016 a fost unul extrem de dificil pentru Uniunea Europeană, precum şi unul marcat de tensiuni majore în Orientul mijlociu, în Asia de sud-est şi în general pe plan internaţional. Atentatul de la Berlin mai aşează un strat de oroare pe profilul acestui an, cu zece zile înainte de încheierea sa. Nu doar simbolurile creştine au fost vizate de organizatorii atentatului comis în inima Berlinului, ci un întreg mod de viaţă bazat valori precum libertatea şi încrederea omului în om.

Încredearea – fundament al vieţii în comun

In Germania, dar şi în alte ţări europene, acest atac ruinează şi mai mult acest concept fundamental numit „încredere”. Lumea occidentală precum şi cea occidentalizată au construit un întreg mod de viaţă pe acest concept aparent firav. În lumea democraţiei oamenii au încredere în statul de drept, în legile existente, în forţele de poliţie, în presă, în oamenii politici, în calitatea produselor, în bunele intenţii ale fiecărui cetăţean care participă la viaţa socială, şi aşa mai departe. Fără o minimă bază de încredere viaţa în comun, şi mai ales viaţa în comun aşa cum a forjat-o Occidentul, devine imposibilă.

Ori, exact acest concept începe să fie ruinat de atacurile teroriste. Germanii au primit cu încredere anul trecut pe teritoriul loir peste un milion de străini. Mai multe acte de violenţă comise de unii dintre aceşti refugiaţi, mai multe tentative de atentate şi chiar un asasinat puse în legătură cu politica migratorie a doamnei Merkel au început să suscite însă îndoieli printre germani. Iar atacul de luni seară nu face decît să amplifice aceste îndoieli şi să provoace chiar resentimente.

Îndoieli şi resentimente exprimate în prezent mai puţin în presă cît pe reţelele de socializare. Acest canal mediatic paralel cu mii de ramificaţii este în prezent un seismograf social important iar ceea ce spun mii de germani despre atacul de la Berlin nu poate decît să fie îngrijorător. Cancelara Angela Merkel este prima care are motive de îngrijorare. Mulţi germani se îndoiesc în acest moment de capacitatea doamnei Merkel de a le asigura protecţia şi securitatea, iar legislativele de anul viitor riscă să fie puternic perturbate de acest ultim atentat.

Turcia şi Iordania, alte ţinte ale terorismului

Si atacul de la Ankara, în care şi-a pierdut viaţa ambasadorul Rusiei în Turcia, pune o problemă similară. Omul care l-a asasinat pe ambasadorul rus făcea parte din forţele speciale, avea de fapt o misiune de protecţie.

Mă întreb cu ce ochi privesc în prezent diplomaţii ambasadelor occidentale de la Ankara spre poliţiştii turci însărcinaţi cu protecţia lor. Îndoiala se naşte întotdeauna instinctiv chiar dacă raţiunea tinde să o calmeze. Sigur că Melvüt Mert Altintas, poliţistul de 22 de ani care l-a ucis pe la spate pe ambasadorul rus, rămîne un caz izolat. Ceea ce nu înseamnă că forţele malefice din umbră care au comandat atentatul nu au mai făcut un pas în strategia lor de „ruinare a încrederii”.

Duminică a avut loc un atentat, despre care s-a vorbit mai puţin, în Iordania, ţară care are reputaţia de a fi calmă şi stabilă într-o regiune extrem de frămîntată. Într-o zonă turistică, la Karak, şapte poliţişti, doi civili iordanieni şi o turistă canadiană au fost împuşcaţi mortal, iar alte 27 de persoane rănite, de un grup terorist iordanian după toate aparenţele legat de mişcarea jihadistă. Si în acest caz terorismul a încercat să submineze „încrederea”, printre altele dorinţa străinilor de a vizita această ţară. Iordania încearcă, în ciuda situaţiei din Siria, să-şi menţină sectorul turistic, a doua sursă de venit pentru bugetul naţional.

In general Iordania primeşte cam două milioane de turişti pe an, în ultimii ani însă numărul turiştilor s-a redus la jumătate. Încrederea străinilor a scăzut în capacitatea Iordaniei, a Tunisiei sau a Egiptului de a le asigura securitatea. Ofensiva populismului şi a partidelor naţionaliste şi de extremă dreaptă pun însă în lumină faptul că în Europa scade încrederea electoratului în ideea de deschidere, în valorile tradiţionale legate de dreptul la azil, şi chiar în ideea de ospitalitate.

Ceva grav se întîmplă de fapt, ceva toxic pentru societate, cînd începi să nu mai ai încredere în străinul pe care îl primeşti totuşi la tine... Această alchimie umană dereglată nu anunţă nimic bun, decît ghetoizare, apartheid şi conflicte civile.